Drumeție cu cortul pe Munții Țarcu | KAYLAND

Munții Țarcu sunt una dintre unitățile montane ale Carpaților Meridionali mai puțin explorate de către drumeți. Asta nu înseamnă că sunt niște munți mai puțin frumoși, iar perspectivele ce se deschid de pe ale sale culmi și vârfuri sunt cu adevărat impresionante.

Susținuți de partenerii noștri, Maramont și Kayland, am ales să petrecem trei zile pe Munții Tarcu, înșirându-ne pașii peste toate vârfurile importante ale acestui masiv: Căleanu, Țarcu și Pietrii.

Prima zi urmăm marcajul TR care pornenște din Poiana Mărului, din dreptul fostului hotel Scorilo (care astăzi este abandonat). Noi ne așteptam ca traseul să jnepenească mult, mai ales după vf. Sturu. Plăcută ne-a fost surprinderea când am observat o poteca marcată recent, dar mai ales, curățată. Sursă de apă abundentă am găsit la stâna de dinainte de vf. Zănoaga, o stână activă, cu oameni cumsecade. 

Deși ne aflam într-o perioadă cu temperaturi caniculare, norii s-au adunat deasupra muntelui și am primit o repriză sănătoasă de ploaie, ce ne-a făcut să ne adăpostim circa 40 de minute până a trecut de noi frontul central cu precipitații.

Ajungem spre asfințit la locul de campare, la o stână părăsită, lângă care găsim apă. Aici bălăriile sunt mari, așa că alegem să punem corturile pe un platou înierbat, în apropierea stânei.

Ziua a doua urcăm tot pe marcaj TR spre vf. Lolaia, de lângă care ni se deschide o perspectivă superbă spre Munții Retezat. Identificăm siluetele vârfurilor și continuam spre vf. Pietrii, admirând iezerul Bistrei. Cu ai săi 2192 m, acest vf. este al doilea din masiv.

Vf. Bloju (2165 m) are indicator de vârf, așa că ne oprim puțin aici pentru poze. De aici coborâm spre șaua și poiana Netiș, aflate deasupra lacului cu același nume. Jos în căldare pare un loc tare fain de stat cu cortul, o idee ce poate încolți semințele unei ture viitoare. Aici ne întâlnim cu un cioban care păstorește o turmă de berbeci foarte încăpățânați. Înțelegem acum comparațiile care se fac adesea între oameni și berbeci. Tot în această șa ne întâlnim cu Marian, colegul nostru de club, care a petrecut noaptea lângă lacul Netiș. Ne dăm ziua bună și continuăm fiecare pe drumul său. 

După vf. Ardeleanul coborâm în șaua Iepii (1727 m), unde găsim un izvor, chiar sub șa. Este nevoie de cană pentru a ne umple sticlele, deoarece debitul este foarte scăzut și trebuie umblat cu atenție în locul unde este amenajată o captare mică. Ne facem plinul și începem urcușul susținut către vf. Baicu (2119 m). Aici întâlnim și cei mai mulți turiști din aceasta tură, un grup mărișor, destul de eterogen, care urcă și ei pe acest vârf.

Îi prindem repede din urmă, deși noi avem bagaje mari. Îi salutăm, îi rugăm să ne facă o poză și mergem mai departe. Spre stânga ni se deschid noi culmi, de această dată din Munții Godeanu și Cernei. Întâlnim un mic lac, iar de aici până în șaua Plaiului nu mai avem mult. Înainte de șa trecem peste niște cursuri bogate de apă din care ne alimentăm pentru seară și dimineață. Nu ezităm să ne răcorim și picioarele care au umblat peste 20 de km în această zi.

În șaua Plaiului ne așezăm tabăra, iar după ce mâncăm, urcăm la asfințit pe vf. Țarcu (2190 m). Suntem martorii unui apus memorabil, după o binemeritată zi de drumeție.

Ultima zi ne aduce urcarea pe vf. Căleanu, cel mai înalt din acest masiv - 2196 m. De aici ne așteaptă o porțiune presărată cu lespezi și o lungă coborâre ce trece pe la cabana celor de la Heliski Romania. De aici ne așteapă lungul drum forestier ce coboară în valea Șucu. Urmând această vale ajungem după 8 km în Poiana Mărului înapoi la mașini.

Protagoniștii turei au fost Oana, Ștefana, Adina, Rebeca, Vlad și subsemnatul. Să ne revedem cu bine în turele următoare!

Text: Radu Ioanițescu

Foto: Radu Ioanițescu, Vlad Pascu, Oana Agache