Drumeție pentru studenți în Cheile Vălișoarei
Despre frumusețea muntelui și a mersului pe munte putem vorbi la infinit, e o experiență autentică care merită împărtășită cu alți oameni. Însă, o parte foarte mișto e să oferi această experiență și celor tineri, la început de drum, care sunt dornici de explorat și care încep să își dezvolte pasiunea pentru munți și natură. Iată-ne, astfel, la o nouă ediție de toamnă a Drumeției pentru studenți, care a avut loc în Cheile Vălișoarei (Aiudului), la fel ca în toamna anului trecut.
Ca întotdeauna, drumeția e precedată de prezentarea de educație montană, care a avut de data aceasta o prezență record în amfiteatru. Pe această cale, îi felicit pe colegii Vlad Mătărîngă și Laura Petrean care au susținut o prezentare super bună și au oferit niște informații foarte utile pentru participanții care urmau să vină în drumeție.
Dimineața zilei de 24 octombrie ne-a găsit la Sala Sporturilor Horia Demian din Cluj, locul de întâlnire pentru toată lumea. De aici am plecat spre Chei, studenții cu microbuzul, iar noi, voluntarii, cu mașinile. Data aceasta nu e aleasă întâmplător, finalul lunii octombrie e un prilej foarte bun de mers în munții cu altitudini mai mici, cum sunt Munții Trascău, deoarece culorile pe care le are pădurea de foioase în această perioadă dau munților o frumusețe aparte de care merită să te bucuri.
Ne-am reunit în Chei la parcarea de lângă râu, într-un grup destul de numeros. 25 de studenți și 8 voluntari: Vlad M, Rareș R, Tincuța M, Nicu B, Roxana O, Diana Z, Claudiu C. Ne-am echipat rapid și am pornit cu entuziasm pe traseul de pe versantul stâng, spre Vârful Data. Cu toate că drumul pe autostrada l-am parcurs prin ceață, în Chei era senin, ceea ce ne-a dat speranța că de pe vârf o să putem vedea marea de nori.
Prima parte a traseului a fost o urcare susținută prin pajiști, printre livezi, pe poteci înguste și drumuri de pământ. Din fericire, nu era noroi, deși ploase destul de mult cu 2 zile înainte. Deși la umbră era destul de frig, dupa ce am urcat puțin și am dat de soare, lumea a trecut la tricou/base layer, fiind surprinzător de cald afară.
Pe la jumătatea drumului spre vârf, am luat o pauză de ciugulit snack-uri, timp în care noi, voluntarii, ne-am prezentat studenților și am povestit puțin despre Club și experiențele noastre. De aici, a urmat faimoasa porțiune cu cabluri, locul unde adrenalina începe să crească și unde, deși am fost mulți și s-a format un mic ambuteiaj, toată lumea s-a descurcat excelent, sprijiniți de voluntari. Odată ajunși pe vârf, am luat o pauză mai lungă binemeritată pentru prânz. Peisajul de pe vârf a fost absolut superb, peste Depresiunea Transilvaniei era așternută marea alpină și se puteau vedea foarte bine Făgărașii, Cindrelul, Șureanu.
Cu toate că peisajul ne fura constant privirea, a trebuit să ne mai mișcăm. Și coborârea de pe vârf a fost la fel de frumoasă, prin pădurea plină de culori și cu poteci pline de frunze care foșneau la fiecare pas. Din Șaua Data, am ales să coborâm pe Cruce Albastră spre vale, fiindcă restul traseului Punct Roșu ne-ar fi scos pe drumul județean, pe care aveam de mers cam 1-2km. Și nu ar fi un lucru tare smart să duci 30 și ceva de oameni pe șosea, pe un drum cu curbe și vizibilitate slabă.
Dar drumeția nu s-a încheiat odată ce am ajuns în vale, ci am ales să urcăm și pe Colțul Vilii, fiind o urcare destul de scurtă, dar care te recompensează cu un peisaj minunat asupra Cheilor Vălișoarei. Am mai făcut acolo o scurtă pauză, după care am coborât la vale și am plecat înapoi spre Cluj.
La final, rămânem cu amintirea unei zile superbe petrecute pe munte și gândurile continuă să zboare la potecile însorite, peisajele care trezesc în noi fel și fel de sentimente și oamenii frumoși cu care am împărțit călătoria. Ne bucurăm că am reușit să oferim din nou această experiență tinerilor studenți prin acest proiect și sperăm că vor păși cu entuziasm, încredere și ambiție în lumea drumețiilor montane