Fotografie de toamnă în Maramureș, MARAMONTSPORT

 Maramureșul este numit și “țara celor patru țări” datorită trecutului istoric, când, pentru o vreme, au avut un statut aparte. Aceasta a stat mai târziu la baza formării unor microregiuni istorice și etnografice care întregesc județul Maramureș: Țara Codrului, Țara Chioarului, Țara Lăpușului și Țara Maramureșului.

De această dată am găsit potrivită pentru fotografia de toamnă Țara Chioarului, având ca inițiatori pe Ovidiu Motioc și Gabriel Motica iar coordonarea a fost asigurată de Gabriel Motica, fotograf care promovează prin cadrele sale "Maramureșul arhaic, încremenit în timp, cu peisaje care-ți taie răsuflarea, cu bătrâni care ascund câte o poveste în fiecare cută din obraz, cu tradiții care se transmit din generație în generație" așa cum scrie pe site-ul propriu Gabriel, fotomotica.ro.

Țara Chioarului și-a primit denumirea de la Cetatea Chioarului (Cetatea de Piatră, kővár în maghiară), fortificaţie situată pe cursul mijlociu al râului Lăpuş, menţionată pentru prima oară în diploma latină din 1319, sub numele de „Cheewar”, de fapt o adaptare fonetică (Chioar) din limba maghiară.

Geografic, zona etnografică Chioar se întinde de la Cavnic până la vârful Șatra și dealul Pietriș, apoi pe versantul estic și sudic al masivului Preluca (precum și pe culmea Breaza și podișul Boiu) apoi pe dreapta Someșului, până la Seini, iar la nord până la M-ții Ignis și sudul M-ților Gutâi, de la Seini până la Cavnic.

Tura noastră a avut loc prin câteva sate și cătune de pe Platoul Preluca: Preluca Nouă, Aspra, Preluca Veche, Groape și Dealu Corbului precum și o parte a sălbaticelor chei ale Lăpușului.

Durata turei a fost de două zile, ne-am adunat vinerea seară la gospodăria lui Ghiță din margine, undeva prin sud vestul satului Preluca Nouă. Am fost cuceriți din prima de frumusețea acestui platou care se aseamănă pe alocuri cu cătunele din Apuseni, munții de lângă noi, cu care eram mai familiarizați, unde casele sunt răsfirate pe culmi și văi la mare distanță una de cealaltă, la o altitudine care variază între 500 și 800 m.

Ne-am adunat 10 amatori de fotografie și drumeție plus câțiva aparținători, fiind tratați cu multă omenie de familia Florian, am auzit demult de ospitalitatea maramureșenilor și de bucătăria tradițională de neuitat. Crescători de animale, au o gospodărie îngrijită și o fermă proprie de vaci din laptele cărora ne-au oferit o mulțime de preparate. O parte dintre preparatele culinare tradiționale le veți regăsi în câteva cadre cu fotografie de gastronomie în blog, fiind una dintre temele foto abordate în tură.

În dimineața de sâmbătă planurile de răsărit ne-au fost stricate de ploaie așa că am ramas la un dejun în tihnă iar apoi ne-am deplasat cu mașinile în Preluca Veche de unde am drumețit un circuit printre meandrele cheilor Lăpușului care a culminat cu Piatra Cerbului și valea Cascadei Pișătoare. Către seară vremea s-a îndreptat oferindu-ne o bună vizibilitate, astfel că am ieșit la pozat pe culmi deasupra satului Întrerâuri și la marginea satului Preluca Nouă, pe langa biserică, aceasta fiind surprinsă de către fotografi într-o mulțime de cadre de apus .

Duminică dimineața părea să avem mai mult noroc de vreme bună așa că ne trezim cu noaptea-n cap și ne deplasăm cu mașinile în puncte cheie de pe culmi din jurul satului Preluca Veche apoi pe culmea de deasupra satului Groape unde surprindem o mulțime de cadre de răsărit. Din spusele lui Gabi nu am avut condiții fotogenice prin acele locuri datorită norilor și a ceții care acoperau subiecții noștri. Acele culmi sunt comparabile cu zona Dumești de pe Valea Arieșului din punct de vedere fotografic, o mulțime de “efecte speciale” generate de către cadrul natural. Mergem apoi la dejun după care ne luăm la revedere de la gazdele noastre și pornim în ultima parte a turei noastre. Primul obiectiv a fost cătunul Aspra cu câteva gospodării locuite unde am poposit la două obiective, primul biserica monument din lemn „Sfinții Împărați Constantin și Elena” care datează din 1892, fiind construită din lemn, lipită cu lut pe dinafară și înăuntru, la nivelul pereților laterali, prezintă un caz unic de adaptare a construcției cultice, la posibilitățile și priceperea meșterilor locali.

“Ridicată din lemn rotund, nefățuit, cu îmbinarea bârnelor în căței, respectă planimetria caselor țărănești, cu tindă și cameră mare, care a fost extinsă pentru a face loc altarului, cu patru laturi, nedecroșat. Este luminată prin trei geamuri pe latura sudică, două pe latura nordică și unul în spatele altarului. Construcția este prevăzută cu acoperiș unitar în patru ape și un turn-clopotniță șindrilit, peste care stă un coif pătrat mic, rotunjit spre vârf, unde are o cruce cu trei brațe. În interior pronaosul este prevăzut cu balcon, iar bolta naosului și altarului are o formă semirotundă, fiind construită din scândură. Altarul are bolta acoperită cu stele pe fond albastru.” din Wikipedia.

Al doilea obiectiv din cătunul Aspra a fost “Șura fotografului”, un proiect de familie a lui Gabriel Motica. Ne-am deplasat apoi cu mașinile prin cătunul Dealu Corbului după care am coborât în vale pentru ultimul obiectiv planificat, fascinanta custură a Cetățelei pe care am parcurs-o dus-întors prin cheile Lăpușului, de pe capătul custurii zărind din nou meandrele acestor sălbatice chei și Piatra Caprei pe versantul opus.

Am plecat impresionați de peisajele oferite de Platoul Preluca și Țara Chioarului, tărâmuri din povești uitate de timp în care vom reveni cu multă plăcere, zona fiind cel mai pretabilă pentru ture cu bicicleta cu mici escapade prin meandrele cheilor Lăpușului. Aceste chei merită a fi explorate și pe apă în sezonul potrivit, care din spusele lui Gabi Motica ar fi cele mai lungi din țară, cu cei aproximativ 34 km.

Mulțumim Gabriel Motica pentru timp și implicare iar la Maramontsport pentru susținere. Maramontsport importă și comercializează în România echipament outdoor de la producători de renume iar membri CAR beneficiază de reducere de 20% în magazinele fizice și online.

Ovidiu Motioc