La pas prin Călimani

Anul acesta am fost norocoasa si am reusit sa ajung in locuri noi, locuri care de mult imi stateau in gand si care se doreau a fi vizitate. Cum mi se intampla de obicei in ultima vreme, ajung sa fiu sigura ca pot sa particip intr-o tura doar cu cateva zile inainte de plecare. In cazul de fata au fost de fapt ore, asa ca vineri pe la ora pranzului imi fac curaj si il sun pe Calin Musteata, colegul nostru de club si organizatorul acestei ture. Calin, desi nu ne cunosteam atunci, mi-a raspuns cald si prietenos, in propriu-i fel, ca loc pe munte este suficient asa ca putem sa venim linistiti si pe  langa asta putem campa in curte la el, ba chiar mai mult, daca vrem, ne pune la dispozitie si loc de cazare.

 Am ajuns in Prundu Bargaului destul de tarziu, in jurul orei 22.00 si acolo aveam sa aflam ca vom fi ceva mai putini in tura decat ne arata tabelul initial de inscriere. Anul acesta asa s-a nimerit sa participam tot in ture de cate 7 persoane. Asa ca, alaturi de Bianca si Flaviu Zaharie, Simona Seulean, Oana Agache, eu si Tibi urma a doua zi, alaturi de ghidul nostru Calin, sa ne trezim de dimineata si sa ne indreptam catre punctul de pornire din prima zi de tura, ziua de sambata.

Sambata, reusim sa plecam din “tabara de baza” adica resedinta lui Calin, in jurul orei 7.30, destinatia noastra fiind Valea Colbu, fosta colonie miniera, locul unde am parcat masinile si am pornit in traseu. In drum spre Valea Colbu am putut admira din geamul masinii si lacul Colibita. Inceputul traseului pentru noi a fost continuarea drumului forestier la picior, un drum care urca usor prin padure pana in Poiana Prislop. Apoi am continuat pe aceeasi poteca pana in Poiana Dalbidan unde ne-am intalnit cu marcajul traseului Via Maria Theresia, de aici am continuat pe triunghi rosu pana in portiunea de creasta unde am intersectat banda rosie ajungand direct pe varful Strunior. Pana aici am avut parte de o urcare placuta, fara portiuni de abrupt foate solicitante si cu recompense deliciose constand intr-o abundenta de tufe de afine.

Atmosfera dintre noi devine tot mai prietenoasa, asa ca povestile haioase si pauzele de afine ne urca pe Vf. Strunior fara sa simtim efortul. De aici avem parte de panorame in toate directiile si primim si cateva lectii de geografie din partea lui Calin, incercam sa identificam cat mai multe culmi si varfuri. Cu buna dispozitie si buzele colorate in mov ne continuam traseul, banda rosie, spre varful Bistricior, cu a lui altitudine de 1990m. Dupa ce bifam si poza de grup pe varful Bistricior hotaram sa luam pauza de masa, mai jos, in saua de sub Bistricior, la intersectia dintre marcajele triunghi albastru si banda galbena. De aici, drumul nostru isi incepe coborarea pe banda galbena spre Poiana Lunga, mai apoi urmam punctul albastru pana la Taul Zanelor. Si aceasta coborare pe langa privelistile frumoase, padurea cu iz magic ne ofera si roadele sale, de data asta gasim tufe generoase de zmeura care parca nu ne lasa sa pornim mai departe pana nu le degustam. Deja incepe si foamea sa ne dea tarcole caci cei priceputi incep sa culeaga si ciuperci, hribe si galbiori, cu care planuim sa facem o omleta delicioasa odata intorsi inapoi in tabara de baza.

La Taul Zanelor facem un scurt popas de hidratare, fiecare mai rontaie ceva de prin rucsaci si apoi pornim pe punct galben pana in drumul forestier Tirimii care ne duce inapoi catre masini. A fost o tura intinsa, 25 de km cu 1450m diferenta de nivel, dar cu peisaje minunate si atmosfera prietenoasa.

Ajunsi inapoi la resedinta lui Calin suntem intampinati de Olga, sotia, cu bunatati, ciorba de salata ardeleneasca, drob si o prajitura cu cacao delicioasa, care alaturi de omleta cu ciuperci au reprezentat un adevarat festin dupa o zi lunga de plimbareala, toate stropite cu un pic de palinca de pere.

Reconfiguram usor planul pentru a doua zi si hotaram sa facem o tura la cei 12 Apostoli. Duminica trupa se mareste, prin prezenta Olgai, si iata ca suntem 8 drumeti. Pornim de dimineata, tot in jur de 7.30 din Prundu Bargaului, ne indreptam spre Piatra Fantanele, Poiana Stampei, Dorna Candreni, Poiana Negrii cu destinatia schitul 12 Apostoli si constatam ca acum se poate urca pana la schit cu masina, dar e recomdant sa ai totusi garda mai inalta.

Tura de azi este una mai scurta, caci luam in considerare si drumul de intoarcere spre casa, asa ca prindem punctul albastru si ne pornim spre 12 Apostoli, ne abatem un pic din drum pentru a bifa un frumos punct de belvedere, Vf.Lucaciu, 1770m altitudine. Ne dam seama repede ca zona, avand acces auto facil si fiind un traseu accesibil, este mult mai frecventata de turisti. Ne mai oprim si azi sa degustam afine. Ne reintoarcem la masini dupa cam 4 ore si jumatate si dupa ce ne strangem bagajele, ne hidratam cu un pepene verde dulce si ne indreptam spre casa cu inima plina de noi locuri frumoase, proaspat descoperite, de ospitalitatea aratata de Olga si Calin si cu muschii pusi in miscare!

Catalina Iozsa