Prin căldările nordice ale Bucegilor, 8-11.08.2024

În calendarul CAR era prevăzută următoarea tură:

”Ture în circuit cu cazare/cort în zona cabanei Mălăiești. Urcăm de joi după-amiaza la cabană din valea Râșnoavei. Vineri și sâmbătă două ture în circuit, cu bagaj ușor: 1, Padina Cheii, căldarea Țigănești, ref. Țigănești, Scara, șaua Hornurilor, coborâre pe Hornul Mare prin căldările glaciare așe văii Mălăiești la cabană; 2. Urcare în căldarea glaciară nr.2 a văii Mălăiești, Brâna Caprelor, Bucșoiu, Omu, întoarcere pe Bucșoiu Mare la Prepeleac și revenire la cabană. Duminică: coborâre la mașini și drum spre casă.”

Participanți: Anca Ghiran, Geta Oltean, Giulia Vișan, Rebeca Faur, Mihai Brândușan, Vlad Boerescu, Cosmin Crăciun, Cezar Partheniu

În cursul zilei de joi ajungem pe rând, cu mașini personale la bariera din Valea Râșnoavei, Rebeca, Giulia cu Cezar, Cosmin și mai târziu Geta cu Vlad și târziu în noapte Anca și Mihai. Vom urca în două echipe (6 în prima echipă, doar Anca și Vlad în a doua echipă) la Mălăiești. Se nimerește ca în același weekend să fie festivalul folk ”Floare de colț” la Mălăiești. Va fi multă lume ca pentru un festival de muzică folk și ca o completare faină pentru serile de după tură. 

Dacă inițial spuneam că dormim doar în cort fiindcă nu sunt locuri la cabană, joi seara vom dormi în cabană (75 lei/loc). Anca și Mihai pun corturile pe terasa cabanei cam pe la ora 1.00 a.m. când ajung chiar dacă îi anunțasem pe grupul de whatsapp în ce cameră suntem. 

Vineri dimineață punem corturile (sau doar le transferă Anca și Mihai!) pe o platformă faină peste cursul sec al văii, vis-a-vis de cabană. Seara vor fi multe corturi (și mai multe sâmbătă seara), noi beneficiind de cele mai bune locuri :). Întâlniri și acum și pe seară cu faini oameni de munte ce străbat des potecile Bucegilor și ale multor alți munți din România. 

La 8.40 pornim la deal pe traseul stabilit (bandă galbenă BG) spre Padina Crucii, lacul Țigănești și refugiul Țigănești (bagaje mici). Poză de grup la cruce, admirat valea Țigănești și început de ploaie înainte de lac. Giulia și Cosmin nu au echipament de ploaie plus echipament uscat la ei și se vor întoarce de la lac înapoi la cabană. Noi urcăm la refugiu unde stăm la adăpost vreo oră fiind indeciși din cauza vremii dacă vom continua traseul sau nu. Motivul este zona expusă din zona vârfului Scara unde există risc de fulgere. Se liniștește vremea și pornim la deal, cu încurajări de la Geta ”n-am făcut atâta drum să dăm înapoi” :). Așa că pe la Turnurile Țigănești avem peisaj mistic cu ceață, continuăm pe lanțurile ce ne duc sub platoul vârfului Scara și regrupăm puțin după intersecția cu marcajul ce coboară pe valea Ciubotea. Propuneri pentru tura de anul viitor (superbele văi Ciubotea și Gaura). Chiar pe vârful Scara (2422m) ne dă o scurtă răpăială. Facem o scurtă ieșire din traseu la fereastra Țigănești și apoi în Șaua Hornurilor luăm decizia să lungim un pic traseul cu un dus-întors pentru un ceai și o ciorbiță la cabana Omu. Peisaje mistice cu ceață până sus și înapoi până la intrarea în traseul de vară. Schimbăm traseul la sugestia Rebecăi ”să avem panoramă spre partea cealaltă a văii” (drumul de vară în loc de Hornul Mare). Într-adevăr peisaje de vis pe drumul de vară plus ceață foarte faină de la căldarea 2 (de sub Biserică) până la cabană. Seara povești la corturi și cântat/ascultat muzică folk și de munte.

A doua zi pornim la 9.30 la drum, mai târziu decât ieri. Pornim pe planul inițial, cu gând de a lungi tura dacă permite vremea. Într-o jumătate de oră suntem în căldarea 2 la schimbarea marcajului în TA. Și unde e brâna? Tocmai acolo, sus? Urcăm ușor prin căldare și apoi, trecând de hornul cu lanț, ne angajăm în serpentinele destul de strânse care ne duc la începutul brânei. Energia ne cheamă în sus ”pe brânele Bucșoiului”. Regrupăm și merg înainte, mereu cu grijă să am vizibilitate spre toți membri grupului. Avem noroc cu vremea. Brâna e exact sub marea de nori care ne alintă ba cu vederi în față sau în jos spre vale, ba cu valuri de nori. La ieșirea din Brână în BR intrăm definitiv în nori. Asta face să pierdem puțin marcajele pe o potecă ce pare mai lină și revenim pe trepte înierbate la marcaj. Pauză de energizare, fiecare unde găsește ceva protecție la vânt și continuăm până pe vf. Bucșoiu Mare, cu o pauză de regrupare chiar înainte de vârf. Poză de vârf și coborâm în Șaua Bucșoiului unde e o turmă mare cu cioban și câini liniștiți. Începem ultima urcare prin alte serpentine și ne întâlnim cu alergătorii care ne depășiseră la pauză. La ora 13.00 suntem la Omu și e mult mai aglomerație decât ieri. Nah, e sâmbătă și vreme acceptabilă pe platou, doar mai sus de Cerdac apăruseră norii. Întâlniri faine cu colegi și prieteni de munte printre care neobositul Dan Vasilescu într-o tură omagială! Abia găsim loc de un ceai și ceva masă frugală pe banca din fața cabanei. Giulia și Cosmin iau decizia de a coborî pe Drumul de Vară după un dus-întors pe Bucura Dumbravă. Pentru Giulia coborârea ce urmează este prea mult pentru genunchi și admir decizia ei foarte corectă. Noi trecem de Capul Morarului și încercăm o coborâre în Valea Morarului. Dar fiind alb total și vânt, renunțăm la idee și ne întoarcem la traseul inițial. În Șaua Bucșoiului ne răzgândim fiindcă se vede, sub marea de nori, imensa căldare superioară a Văii Morarului. E un plus fain față de planul inițial. Parcă ar fi nevoie și de ceva nemarcat :D! Coborâm în căldare și regrupăm înainte de pragul de sub căldare unde știam că este un lanț. Se dovedește a fi o coborâre ușoară și apoi până la al doilea prag urmăm o potecă cu momâi, alta decât ce știam eu din alte ture. Avem și o surpriză: un buchet de flori de colț chiar lângă potecă! Coborâm în a doua căldare pe care o parcurgem minunați de frumusețea locurilor. Urmează coborârea în canion unde avem surpriza a alte două lanțuri și apoi coborârea pe versantul drept prin rugi de mure și tufe de zmeură. Mi se cere o pauză și spun că o fac după zona cu zmeură. Totuși ne vom opri tot între tufe de zmeură pentru domolirea poftei. Se ușurează panta, trecem de intrarea/ieșirea sălbatică din Bucșoiu Mic și ieșim la marcajul TR. De aici ne vor însoți patru câini cuminți până la Pichetul Roșu și vor pleca cu alt grup spre Poiana Izvoarelor. Noi facem stânga pe poteca numită Tache Ionescu, într-o jumătate de oră suntem la banca din firul văii Bucșoiului, apoi continuăm în urcare până la zona de belvedere, trecem de poteca marcată cu BR care vine de pe Bucșoiu (planul inițial), apoi de podețul recent reamenajat și urcăm susținut pe vâlcelul ce se termină la masa de unde se văd cabanele Diham și Mălăiești. Începe să se audă muzica de la festival. Coborâm un pic mai repede și la 19.20 suntem la Mălăiești la o ciorbiță caldă și câteva ceaiuri. Teoretic la 19.30 se închide bucătăria! Tura se termină cu a doua seară de festival, cu prietenii de la Calendar cu cel mai lung ”recital” și alții prieteni urcați pe scenă după dorința inimii.

Ultima zi este, așa cum am promis, destinată strângerii bagajelor, micului dejun, salutării prietenilor, coborârii la mașini și apoi drumui spre casă.

Cu mulțumiri colegilor faini pentru participare, suntem deja cu gândul la tura de anul viitor cu parcurgerea altor văi și căldări din nordul Bucegilor!