Tabara de ski la Dragrobat- inceput de an 2022

Dragobrat Freeride 5-9 ianuarie 2022

Propunerea lui Cosmin Sălăgean de a merge la ski în Ucraina nu a venit deloc neașteptat, având în vedere că în urmă cu 2 ani a mai fost o astfel de ieșire în aceeași stațiune.

Așa că ne-am adunat o trupă faină (toți vaccinați de altfel, în afară de o singură persoană): Cosmin Sălăgean, Irina Ștef, Marius Florea, Alina Cârja, Dan Hrișca, Sofia Demergian, Luci Crișan, Dorin Bernat, Maria Ciobanu, Nándor Pénzes, Raluca Onacă-Boca, Dragoș Moraru, Răzvan Bozeșan, Alexandra Vasilache, Adrian Rendiuc, Elena Chira, Maria&Ioan Ștef și Mosonyi Noémi.

Dragobrat este stațiunea ucrainiană aflată la cea mai mare altitudine (1300-1700 m), situată la 60 km cu mașina personală de Sighetu Marmației. Accesul în stațiune se face din localitatea Yasinia, de unde se iau taxiuri pentru a ajunge sus, pe un drum forestier accidentat. Taxiuri e mult spus, căci veți găsi în aceste mijloace de transport orice altceva decât confort. Proiectate în fostul URSS și aflate în producție până în ziua de azi, mașinile UAZ suportă orice abuz la care sunt supuse, având la bază o tehnologie rudimentară (dar eficientă). Unele din ele sunt dotate cu LED-uri si ecrane LCD, semn al erei moderne în care nu au încetat să activeze. Ele merită menționate deoarece sunt o parte semnificativă din identitatea Dragobratului, alături de drumul de acces mai ceva ca un rollercoaster, iar pentru cine nu a ajuns la biserică în ultimul an, recuperează pe drumul forestier.

Am pornit miercuri în zori din Cluj. Un pic de emoții la trecerea prin vamă, una din mașini a fost controlată mai minuțios. Cafeluța încă se onorează, iar pentru cine nu respectă tradiția, i se reamintește fără nicio reținere, de la a întoarce mașina din drum până la reamintirea că un pașaport nu are viză.

Prima zi a fost mai mult o familiarizare cu pârtiile și zonele de freeride. Ne-am limitat la focălit pe pârtie din cauza condițiilor de vizibilitate reduse, și pentru că în stațiune nu era curent, funcționa doar un singur teleski. Pentru a nu pierde timp stând la coadă, am decis să mergem la focă și să ne bucurăm de pulvărul așternut. Activitățile ce se pot face sunt diverse, nu trebuie stat neapărat în zonele amenajate. Se poate merge și cu schiurile de tură până în creastă, regiunea este la fel de sălbatică ca și Carpații noștri. Marius a remarcat faptul că aici văile de glaciațiune încep de la altitudini mai joase decât la noi.

Ziua a doua a fost cea ”perfectă” din toată excursia, cele 20 cm de zăpadă proaspătă și cerul senin nu au lăsat prea mult loc pentru pauze. De ce să stai dacă te poți da? ☺ Deoarece pârtiile din stațiune nu sunt îngrijite sau delimitate, zonele de offpiste se găsesc la grămadă, liniile alese pot varia de la powder, mogule, canal, pădure, etc într-un interval scurt. Punctul culminant a venit la apus, pe care l-am prins pe vârful Stig (1701 m): degeaba am încercat să imortalizăm momentul cu camera telefoanelor, orizontul în flăcări nu s-a redat la fel. Așa că am făcut o fotografie mentală la care o să revenim mult timp de acum încolo. După a urmat o coborâre în orb pe culoarul telescaunului, care ne-a testat controlul vitezei pe viraje scurte.

Ziua următoare am închiriat un ratrak, care să ne ducă pe celălalt versant al muntelui. Din păcate condițiile de whiteout au permis să petrecem aici doar jumătate din zi. Ținându-ne după ghidul local, ne-am dat pe linii cu powder printre copaci pe care greu le-am fi descoperit singuri. După-masa am exersat tehnică pe pârtie sub coordonrea lui Cosmin, iar seara am căzut de comun acord (adică Marius cu Cosmin) că nu se poate merge în offpiste fără o tehnică bine pusă la punct.

Ultima zi am petrecut-o urcănd cu telescaunul mare și profitând de cele 10 cm de zăpadă proaspăt depusă, aprofundând abilitățile de schiat prin powder. Nu au lipsit nici azi liniile prin pădure, alese foarte fain de Dan. Vorba aia, ne-am dat de toți banii.

În încheiere, a  fost o experiență inedită, rustică, care te trimite înapoi în România de acum 20 de ani, și pe care aș repeta-o cu drag. Posibilitățile în stațiune sunt neumărate, noi am explorat doar o mică parte. Localnicii sunt primitori, condițiile de cazare sunt bune. Dacă ar introduce o singură cartelă pentru toate instalațiile, ar fi bine-venit. Însă este un aspect care filtrează schiorii care ajung aici, alături de drumul de acces accidentat.

Dacă sunteți dispuși să treceți granița la vecinii ucrainieni (cu cafeluță cu tot), vă recomand stațiunea cu cea mai mare căldură.    

Scris de Mosonyi Noémi