Adoptă un cățărător - ed Bucegi

Sambata dimineata am pornit din Busteni cu echipa completa, entuziasmati de provocarea care ne astepta. Am lasat masinile in Poiana Fanului si am pornit pe banda galbena care duce spre Valea Cerbului. Vremea parea sa fie de partea noastra, iar starea de spirit era pe masura.

Urcarea prin padure ne-a dat timp sa ne acomodam cu ritmul si sa ne bucuram de peisajul salbatic care devenea din ce in ce mai accidentat pe masura ce inaintam. Noroc cu zmeura care ne-a dat motive sa ne mai oprim sa ne tragem sufletul si sa ne bucuram de ce parea sa fie ultima recolta de anul asta. Ajunsi in dreptul Circului 2 am facut dreapta pe o poteca evidenta, care ne-a adus in Brana Mare a Morarului. Desi panta era abrupta si urcarea solicitanta, peisajele extraordinare ne-au rasplatit efortul din plin.

Ajunsi la Creasta Ascutita, ne-am echipat cu hamul si casca si am inceput sa pregatim echipamentul: bucle, coarda, carabiniere, etc. Tot aici ne-am impartit pe echipe: Maria si Stefan in prima, iar Luci, Cristina si Ramona in a doua. Aveam in fata o alta echipa care abia incepea traseul. Se misca greu, prevestind un traseu de lunga durata. Am avut rabdare si am asteptat sa se creeze distanta necesara, timp in care ne-am bucurat macar de privelistea spectaculoasa.

Am pornit conform descrierii topo, abordand primul obstacol direct. Primii 40 de metri pe creasta au fost aerieni si spectaculosi, un grad 2 care ne-a deschis apetitul. Regrupam si parcurgem inca 40 de metri pe creasta ingusta, bucurandu-ne de aceeasi expunere.

Din urmatoarea regrupare, avand o semicoarda de 60m, am facut doua rapeluri. Dupa aceea, Maria si Stefan au ocolit (involuntar) Acul Rosu pe stanga, traversand pe pante de iarbam, pe curba de nivel, in timp ce Cristina si Ramona au prins linia corecta a Acului Rosu. Fetele au abordat fisura verticala cu incredere, apoi au urcat in ramonaj pana pe varf, acolo unde au admirat privelistea, iar mai apoi au facut doua rapeluri pentru a reveni pe traseul principal. In tot acest timp, domn' profesor Luci, care le-a lasat pe fete sa se descurce singure (ocolind si el Acul Rosu), s-a intins pe iarba si si-a facut somnul de frumusete.

Am continuat toti impreuna pe traseul principal, ocolind Acul Prelungit. De aici incepe urcarea pe Acul Crucii, unul dintre punctele emblematice ale traseului. Am abordat direct creasta - o varianta mai aeriana si frumoasa. Am regrupat in dreapta crucii, montate aici in 1929 in memoria lui Niki Alexandrescu.

Dupa un rapel scurt de 20 de metri pana in Strunga Acului de Sus, ultima lungime de coarda ne-a dus pe trepte de pamant si iarba pana in creasta principala. Am regrupat sus in creasta, pe partea dreapta, la doua pitoane.

Retragerea am facut-o continuand pe creasta pana la Varful Omu. Ultimul pinten de piatra, cel din fata, l-am ocolit pe dreapta, pe partea cu Valea Morarului. 
Cabana Omu ne-a primit cu o ciorba de legume buna si bere rece. N-am stat prea mult la povesti pentru ca stiam ca maine va fi o zi la fel de lunga, iar prognoza ne arata vreme instabila pe dupa-amiaza.

 

Ziua de duminica a inceput cu lectia de geografie din amfitreatul Bucegilor, locul ales fiind aproape de Hornul lui Gelepeanu. Vedem Brana Mare a Costilei, Valea Costila, Brana Aeriana cu Creasta Costilei in partea superioara, Valea Alba, Creasta Picaturii, Caraimanul, Albisoarele, Blidul Uriasilor si sub noi avem Peretele Vaii Albe, cel mai inalt perete de catarat de la noi din tara.

Ne punem la drum pe Hornul lui Gelepeanu pe care il descataram cu grija si ajungem pe BMC pe care o parcurgem spre Hornul Coamei, urmatorul obiectiv al zilei. Daca pana aici a fost "plimbare in parc" de acum "incepe greul", traseul devine mai tehnic si avem de facut rapeluri. Multe si in teren variat. Admiram Postavarul si Coltul Galbinele iar pe masura ce ne apropiem de baza vedem pe stanga si Fisura Galbenele, Furcile lui Baticu sau firul Galbinele Secundar. Sa nu uitam si de Hotel Galbinele, o grota buna ca si adapost in caz de vreme rea.

Odata ajunsi pe firul principal, mai facem cateva rapeluri sau descataram si ajungem in poteca care ne duce la Refugiul Costila. De aici coborarea pe poteca nemarcata nu mai pune probleme, mai oprim ca sa identificam accesul la Brana Aeriana, Valea Alba si cele doua izvoare de pe traseu (cel superior fiind aproape secat). Ca si ieri, eu am fost "secundul netrebnic" si i-am lasat pe colegi sa conduca tura pentru a se obisnui mai bine cu citirea reperelor, topo si descrierilor.

Pe scurt despre Adopta un catarator. Am inceput cu 3 colegi: Cristina, Lușu și Cristi. La final am rămas doar cu Cristina, Lușu retrgandu-se chiar inainte de ultima tura iar pe Cristi l-am pierdut pe parcurs:P. Asa ca am adoptat pe parcurs pe Stefam, Ramo si Ale, ei pregatindu-se sa mearga in Chamonix la stagiul de pregatire de acolo cu Mihnea. Mi-a placut de "elevii" mei, pusi pe treaba s-au mobilizat, si-au facut temele si au iesit de capul lor la stanca ca sa puna in parctica ce le-am mai aratat. Plus au venit tot timpul cu lectia citita si cu intrebari puse la fix. Felicitari inca o data.

Ateliere facute in sezonul 2024 - 2025:
- exersat "la sol" in Baisoara rapel si regrupari
- rapel in Cosul Boului la Scarita Belioara
- echipare si curatarea traseelor de escalada sportiva in Cheile Turzii
- escalada sportiva in Cheile Turzii
- Creasta Fetelor si Creasta Sudica (cu rapel pe traseul Fisura Centrala) din Ch Aiudului
- Creasta Frumoasa din Padina lui Calinet si Braul de Mijloc din Piatra Craiului
- iesirea descrisa mai sus din Bucegi.
- plus multe iesiri dupa serviciu (AWCS) organizate intre participanti de Lușu, Cristina sau Ștefan. Tare bine au prins si m-am bucurat sa vad dorinta de explorare si de aprofundare :)

A fost un sezon plin:)

Echipa : Cristina Botez, Ștefan Halus, Maria Olinca, Ramona Căbulea, Lucian Crișan
Foto: idem

Au relatat: Ștefan și Lucian