Bike and Hike in Piatra Craiului

Anul trecut cam tot pe vremea asta, ceva mai tarziu, pe la jumatatea lunii cand natura atingea apogeul coloristic am biciclit pentru prima data in cel mai frumos munte din tara si cum gandul si dorul de Crai nu-mi dadea pace, am mai pornit inca o data pe doua roti, dar ceva mai devreme, cand inca artistul, mama natura, nu avea atat de multa inspiratie. 

Asadar, prima zi am dat startul din Plaiul Foii pe la ora 10:00. Ne-am pregatit bicicletele, echipamentul ne-am asigurat ca totul functioneaza corespunzator pentru a nu avea neplaceri pe drum si nerabdatori dupa tot check-in-ul am zburdat pe sei si dai la pedale. Dar cum toamna si-a facut bine prezenta, zorii diminetii nu au fost tocmai caldurosi si mai mult trageam manetele de frane decat sa pedalam. Prima parte a traseului este un fals plat pe coborare pana in Zarnesti. Aci poti merge lejer cu 30km/h chiar si fara sa pedalezi desi cand esti pe traseu nici nu-ti dai seama. Prin urmare primii 10 km sunt numai buni pentru incalzire, dar in acelasi timp poti admira in liniste peretii vestici impunatori ai Pietrei Craiului.

Dupa ce trecem de Zarnesti, incet, incet, mutam lantul pe pinioane tot mai mari, dupa cum ne dicteaza si panta care devine tot mai inclinata. Din Zarnesti pana in satul Magura incepe urcarea cea mai grea a turei de aproximativ 7km si aproximativ 300m diferenta de nivel, partea cea mai dificila a traseului fiind intre Fantana lui Botorog si satul Magura. Odata trecuti de prima incercare si cea mai grea dintre toate, iesim din padure si ajungem in satul Magura, loc de unde cerul ni se deschide si putem admira colinele inverzite ale Magurii, Muntii Bugegi in plina splendoare si un pic din Piatra Craiului care ni se arata printre culmile semete ale satului Magura si Pestera.

Din Magura spre Pestera traseul este valonat o combinatie intre urcari si coborari scurte dar intense la altitudini ce nu scad sub 1000 m. Lasand la o parte profilul acestui segment de aici te poti bucura in relaxare de tot peisajul zonei. Parca si cainii de la stane vor sa se imprieteneasca cu tine. Chiar inainte de Sirnea, undeva pe la jumatatea drumului avem ocazia sa ne asezam frumos pe gazonul verde si incalzit de soarele de la amiaza si sa ne luam si sa impartim cateva sandwich-uri si snikersi. Tot acest drum am ramas surprins de Raluca, prietena mea, care nu stiu cum, dar cred ca printr-o minune a reusit sa tina ritmul cu noi dupa o lunga perioada de recuperare pentru o fractura de tibie si peroneu de pe la finele lui Mai. Pe langa operatia reusita si toate cele, tot imi vine sa cred ca starea ei a fost imbunatatita si de faptul ca a mers mult cu bicicleta pe strazile Clujene fiind printre primele moduri de miscare dupa ce a inceput sa puna piciorul in pamant. Adrian pare ca e mai bun de la zi la zi, probabil inca mai trage de foloasele andurantei culese de la Propark. Mircea Pop cel mai modest dintre toti, tine ritmul fruntas, Iar colegii de la Brasov, Ionut Nechita si Cristina Lenghel par sa fie cei mai buni pe urcari.

Dupa pranz urmeaza partea a doua a traseului cu cateva urcari si ultima, a doua urcare cea mai dificila, ceva mai usoara decat prima din prisma faptului ca nu putem urca pe biciclete si suntem nevoiti sa impingem la ele, fapt ce ne usureaza intr-un fel inaintarea. Aceasta urcare ne duce in Curmatura Groapelor la 1389 m unde v-om lua o pauza scurta. Dupa, incepem din nou o coborare insa una scurta care ne va duce la stana Grind de unde surprindem Piatra Craiului intr-o postura impunatore, de-a dreptul fascinanata, patrunzatoare in gandurile noastre. Mama ce loc nespus de frumos. Dar cum timpul nu ramane in loc, ne suim pe biciclete si inaintam prin taramul fain de la poalele Craiului pana atingem altitudinea maxima a traseului in saua Vladusca la 1415 m. De aici continuam pe Valea Vladusca pana in Prapastile Zarnesti, orasul Zarnesti si inapoi in frumosul Plaiul Foii incheiind tura cu o supa calda si ceva consistent fiind cu totii bucurosi de ziua care ne-a fost data.

In total am adunat vreo 50 km si 900 m diferenta de nivel si o gramada de poze faine dar mai mult decat atat, momentul petrecut impreuna.

A doua zi am propus o tura de drumetie, mai mult pentru a ne recupera dupa ziua de biciclete, insa impreuna cu Mircea si Adrian nu ne-am putut abtine sa-i dam o fugareala de la Fantana lui Botorog pana pe Piatra Mica, cabana Curmatura si inapoi la Botorog. Nu a fost o zi insorita dar ne-a placut mult miscarea.

Multumesc mult participantilor si sper sa ne mai vedem si cu alte ocazii!