Cheile Vălișoarei – 2 în 1 instant, cu apă rece

Relatare de Ovidiu M.

Al treilea episod din ciclul “Cheile din Trascău pentru toți” a fost puțin mai deosebit. Dacă în primele două ture prin Cheile Turzii și Cheile Borzești, vremea a fost superbă, acum n-a mai ținut cu noi. Inițial programată sâmbătă, tura a fost amânată cu o zi din cauza prognozei meteo. Chiar și așa, tot a fost o vreme mohorâtă, din aceea care te îndeamnă mai degrabă să stai în casă, doar că precipitațiile au fost mult mai slabe decât în ziua precedentă.

Așadar, în duminica trecerii la ora de vară, ne-am strâns 13 temerari cu gândul de a parcurge ambii versanți ai Cheilor Vălișoarei (Aiudului, Poienii). Printre noi și o micuță dar foarte inimoasă CAR-istă venită tocmai din Republica Socialistă Vietnam. De asemenea, ne-a onorat cu prezența și o colegă care cu doar o zi înainte obținuse un excelent loc 3 la SĂ‑RUN‑I. Chapeau!

Plini de energie și curaj, așa cum e întotdeauna la start, am început urcarea către Bogza Mare. Am dat o geană și în peștera vandalizată, apoi am început urcarea mai apăsată prin pădure. Am făcut o scurtă ședință foto lângă crucea din vârf, apoi am plecat spre Dealul Bogzii, pe marcaj BG, pentru a vedea și panorama cu Piatra Butanului și Valea Bedeleului. Din păcate, Vf. Pleșii, Prislop și Dealu Mare erau ascunse în plafonul de nori. Am mers apoi pe un drum forestier care ne-a scos aproape de Bogza Mică, lângă care, am luat o gustărică(!)

Am coborât apoi la mașini, dar nu pentru a merge acasă. Ne aștepta celâlat versant, mai lung, mai abrupt, și ceva mai spectaculos. Aici am avut parte și de o repriză de ploaie măruntă, dar ceva mai greu a fost cu noroiul care a adăugat un strat protector, dar nedorit, tâlpilor tip Vibram. Din fericire, pe porțiunea tehnică către Vf. Data, n-au fost probleme mari cu aderența. Ba chiar una dintre colege a urcat-o aproape fără să se atingă de cabluri, preferând prizele naturale.

Pe Vf. Data am mai făcut o scurtă pauză foto, după care am început coborârea în șa. În pădure, deja a dat colțul ierbii, iar ghioceii își dădeau ultima suflare. Îi vom revedea anul viitor! Am cotinuat până pe Vf. Rachiș, unde am făcut ultima pauză înainte de coborâre. Am revenit a doua oară la mașini după aproape șapte ore. De data asta, cu noroc.

Ținând cont de vreme și de profilul de roller coaster, traseul n-a fost chiar floare la ureche. Au fost colegi care l-au parcurs ca pe bandă (de alergare), au fost și colegi care probabil se vor fi resimțit, mai ales dacă veneau după pauza competițională. În total, au fost peste 16 km, cu o diferență de nivel bine peste 1.000 m.

Și, dacă tot am fost 13, putem spune cu mâna pe inimă că de data asta 13 ne-a purtat noroc. Sperăm să ne vedem cu bine la următoarele activități, și cu o vreme ceva mai bună!

Album foto: https://photos.app.goo.gl/Q6w59MNQrfixSkzK8