Creasta Meseșului - pe urmele romanilor
Sâmbătă 22 Aprilie, aveam inițial ziua programată pentru împădurirea de la Poiana Horea. Acțiunea de împădurire s-a amânat, așa că am dat curs inițiativei lui Lușu pentru un traseu MTB tip circuit cu iz istoric.
Traseul propus parcurge o parte din creasta Munților Meseș, pe fosta graniță a Imperiului Roman. Sâmbătă dis-de-dimineață, împreună cu 4 membri ai CAR Cluj am pornit spre Românași, punctul de start-finiș al acestei ture. Se anunța o zi frumoasă de primăvară când ne-am început aventura de sfârșit de săptămână.
După ce am lăsat în urmă Românași, în satul Chichișa am cotit stânga spre satul Stâna. Pe ulițele asfaltate și pe loc drept parcă încă mă "strângeau" hainele de la răcoarea dimineții. Prin satele acestea toată lumea care ne zărea ne saluta frumos. Fie oamenii locului sunt respectuoși, fie ne compătimeau știind ce ne așteaptă. Din Stâna a început distracția cu o urcare susținută, încă pe asfalt. Pănă am ajuns sus, nu doar că nu mă mai "strângeau" hainele, chiar am început să dau jos din straturi. Înainte să ne intersectăm cu drumul european E81 am părăsit asfaltul și am intrat pe traseul Via Mariae pe care l-am urmat până am intersectat traseul de creastă al Meseșului, lângă releu. De aici am urmat traseul de creastă pe direcția S-V, marcat cu bandă... în două culori. :) Pe o parte a Pasului Meseșului bandă roșie, pe cealaltă parte bandă albastră. Încă o urcare și eram aproape de Vârful Ascuțit unde am avut surpriza plăcută de a da peste un pâlc mare de leurdă. Așa am rezolvat și salata pentru sandvișul de mai târziu.
Ne-am continuat traseul cu urcușuri și coborâșuri pe vârfurile Mezeșul, Dealul Cărbunari, Vârful Obârșiei. Pădurea de fag era de o frumutețe aparte. Frunzele arborilor erau verde crud, încă destul de mici ca să permită soarelui să ne răsfețe cu razele lui. Pâlcuri de flori primăvăratice ieșite peste frunzele uscate din toamnă și pâlcuri de leurdă alternau cu pâlcuri de plante perene. Covor verde peste covor maro. Aerul curat cu un amestec de miresme de pământ umed, flori și prospețime de primăvară îmi invadau plâmânii.
O armonie de lumini și umbre alternând, culori și miresme, o exaltare a simțurilor, o amintire dragă care îți râmâne întipărită în minte mult timp de acum înainte.
Pe Vărful Osoiu am decis sa luăm o binemeritată pauză de masă, după care ne-am continuat traseul spre Schitul Poiana Stârciului. Am făcut aprovizionarea cu apă rece de la Izvorul Leacurilor aflat la o jumătate de km mai sus de schit. Încă un push-up până pe Vârful Pastor după care a urmat lunga coborâre pe drum forestier până am dat din nou de asfalt pe DJ108A între Huta și Bogdana. De aici am mai făcut câteva opriri la Castrul Roman de la Buciumi și la un lac de pescuit de la Bodia. Am traversat și satele Agrij, Păușa și după 10 ore de pedalat ne aflam iar în Românași.
Cu aproape 63 km adunați și cu o diferență pozitivă de nivel de peste 1600 m aș zice că a fost un traseu ceva mai mult decât mediu. O primă tură mai serioasă pe 2023 de care sunt mândru. Bonusul a fost o zi superbă de primăvară de care mă bucur că am profitat din plin în natură și cu oameni faini.
