Cu bicicleta Timișoara - Serbia, pe digul canalului Bega - Timișoareana
De câți oameni este nevoie să faci o pană ? De Victor care lucrează și 10 Dorei care-l privesc.
Rewind the film: 20 de ore mai devreme, vineri seara, am plecat 11 temerari din Cluj spre Timișoara neștiind încă ce weekend de povestit la nepoți ne așteaptă.
Regulamentar, la sosire vizităm un pic centrul Timișoarei seara, care ne frustrează că nu avem mai mult timp să profităm de el. Repede trecem și pe la sponsorul oficial al turei să ridicăm sacoșele cu "goodies".
Seara la cazare probăm pantalonii cu burete și facem planul pentru a doua zi. Între timp ce balotăm banana bread de la sponsorii secundari, Ana și Roxi. Găsesc demn de punctat și o discuție aprinsă despre cârligele de mașină... încă ne întrebăm dacă Ana are cârlig.
Se face dimineață, iar la ora 10 suntem cu toții parcați în centrul Timișoarei, nu departe de catedrală, pregătindu-ne bicicletele pentru două zile lungi. Aer, ulei, imbusuri, chei, bagajele sus și startul festiv pentru cei 70 de km ai zilei. (wishful thinking)
km 10 - prima pană la bicicleta Cristinei. Victor o rezolvă rapid sub încurajările voioase ale celorlalți coechipieri.
km 40ish - punctul vamal, trecem ușor, e cool să fie punct vamal pe o pistă de biciclete.
km 50 - restaurant în Serbia. Stomacurile pline.
km 55 - moleșeală după masă
km 70 - încă nu am ajuns. Mici proteste din partea participanților.
km 85 - în sfârșit la la cazarea din Zrenjanin.
Seara am vizitat orașul sârbesc care e efectiv plin de viață. Muzică la terase, lume, agitație, ne-a impresionat plăcut.
Dimineața ne trezim ca loviți de tren și plecăm spre casă, de data aceasta știind că ne așteaptă 85 de km, nu 70.
km 3 - cumpărăm produse mai mult sau mai puțin locale de la Lidl
km 3 - km 50 - ne bate soarele în cap
km 50 - din nou trecerea vămii, în sens invers de această dată. Suntem întrebați dacă am adus alcool, țigări din Serbia. Unii colegi ascund adevărul.
km 50- km 79 - ne bate soarele în cap, ne oprim pentru hidratări
km 79 - îi explodează cauciucul Roxanei, la 5km de finish. Victor preia și rezolvă cu scotch și o ultimă cameră de rezervă.
km 85 - final pe scările catedralei din Timișoara. O combinație faină de rupi și fericiți.
Apoi niște cofeină, la mașini și spre casă.
Weekendul în cifre:
- 11 bicicliști (Alina, Ana și Ana, Cris, Oana, Roxi, Alex, Dan, Paul, Victor și Răzvan)
- 1 absent (Mihai)
- 2 pene, din care una cu explozie
- 170km pe bicicletă
- 670km cu mașina
- minim 50 de beri
Felicitări din nou, cei 10 fantastici ! Nu a fost o tură deloc ușoară și fiecare a avut provocările și luptele lui: dureri de fund, spate, picioare, bagaj greu, grețică, căldură, soare și mai ales întrebarea: "oare am să pot ?"
Am putut, iar pentru mulți a fost cea mai lungă tură de bicicletă, DEOCAMDATĂ. Felicitări, suntem power !
Răzvan - 27.07.2026