Cu bicla la Lespezi ( & Călțun )
În 2024, imediat ce ne-am întors dintr-o tură cu bicicleta în Făgăraș pe culmile sudice ( mai domoale decât cele din nord ), tură ce a culminat cu atingerea vârfului Suru ( în drumeție ) ne-a venit ideea să continuăm explorarea în același mod. De data asta a fost vorba de culmea Florea-Podeanu, cu intenția de a atinge vârful Lespezi.
După mai multe amânări ale plecării din oraș în sfârșit ne-am pornit la ora 20. Așa că am ajuns la cabana Iedu ( de unde era programată plecarea cu bicicleta ) doar după miezul nopții. Nu ne-am descurajat, am setat ceasul să sune la 4:30, ca să avem toată ziua la dispoziție. Cabana era închisă, bine că nu am încercat să ne cazăm, pentru doar 3-4 ore de somn.
Deci dis-de-dimineață am urcat pe biciclete și am început urcarea pe un drum forestier, așa cum încep aproape toate aventurile din munți. Foarte eficient am câștigat rapid altitudine și ne-am îndepărtat de cabană, poate și datorită răcorii dimineții. Când soarele a fost ceva mai sus am ieșit în golul alpin, unde drumul continua să urce frumos șerpuind printre munți. Vremea a fost superbă, conform prognozei. Ne-am întâlnit cu o turmă de oi având cei mai cuminți câini din țară. Am poreclit deci zona – Muntele cu câini cuminți. Sună mai bine decât Muntele cu Bolovani, cum se numește o muchie mai de jos ( pe care am evitat-o abordând urcarea de la Iedu ).
Din Șaua Podeanu am coborât la stâna omonimă, unde am lăsat bicicletele în grija baciului. Și la stână erau foarte cuminți câinii, după cum se vede în poze, deci am nimerit bine porecla muntelui. De aici am trecut la următoarea activitate – drumeția. Foarte bine, mai schimbăm modul în care ne mișcăm, cam amorțisem în șaua bicicletei. Din nou câștigăm rapid altitudine și iată-ne ajunși în vârful de 2522m. Culmea pe care am urcat cu bicicletele și valea erau foarte jos, parcă nu ne venea să credem că de-acolo am venit. Ne mai întâlnim cu câțiva drumeți, destul de gălăgioși în contrast cu liniștea de până acum. Dacă tot am ajuns în teren alpin vizităm și vecinul Călțun 2505m ( sau Cornul Călțunului, cum scrie pe tabla din vârf ). Ne abținem cu greu să nu facem o incursiune și pe Negoiu …
Pe coborâre am ales un traseu puțin diferit, apoi am revenit la stână. Aici am povestit puțin cu baciul despre viața muntelui, ne-am luat bicicletele și am început coborârea pe un drum de exploatare, care la final era tras printr-un pârâu. A fost cea mai urâtă parte a turei, noroc că a fost scurtă, rapid am ieșit în Valea Topologului. Pe vale am folosit pentru retragere drumul forestier axial, foarte bun, o plăcere să mergi pe el, mai ales la vale.
Nu puteam să încheiem tura fără o baie în Olt, motivul principal pentru care am renunțat la Negoiu. Datorită autostrăzii fix când s-a înnoptat eram deja acasă. Urmează alte ture pe culmi sudice din Făgăraș folosind bicicleta combinată cu drumeția, haideți și voi !