Cu bicla la Suru

Așa am învățat la școală, că Făgărașii sunt asimetrici, abrupți către nord și domoli spre sud. Dacă-s domoli atunci se pretează pentru MTB. Am ales deci 2 culmi sudice pentru parcurgere cu bicicleta, cele mai accesibile din Ardeal, culmile ce mărginesc Valea Satului, vale ce se varsă în Olt la Câineni.

La apelul meu către colegii de club a răspuns doar Adi Cosma. Mi se părea că va fi o tură grea și am anunțat asta, dar de fapt nu a fost chiar așa. Dis de dimineață am pornit pe culmea din vest, care  pe hartă pare atât de lungă încât i-au dat 3 nume succesive: Crângului – Pipirgeanu – Zănoaga. Mult push-bike, îmbinat totuși cu porțiuni ciclabile pe drumurile de ocolire ale vârfurilor Pleașa și mai ales Zănoaga. Nu-i bai, suntem “antrenați” și determinați, în plus beneficiem de răcoarea dimineții. Pe la amiază legăm bicicletele de-o cruce în Curmătura Apa Cumpănită și plecăm într-o scurtă drumeție până pe vf. Suru. Săracii Meridionali, în urma secetei deja și-au îmbrăcat haina de toamnă cu iarba pârjolită deși încă nu e nici măcar august! Oricum vremea e splendidă, e însorit și adie un vânticel, iar vizibilitatea e foarte bună.

Reveniți în șa începem lunga coborâre pe Muntele Coții, pe un drum ciclabil 99% ( cel puțin în coborâre ), o coborâre lungă și deosebit de pitorească. Din păcate nu o savurăm pe deplin pentru că în urma unei clipe de neatenție Adi ghinionistul s-a ales cu o pană și un deget luxat. Am oblojit degetul cu o atelă improvizată dintr-un levier de plastic din trusa de scule și cu ceva efort am ajuns jos.

În concluzie traseul nu a fost nici pe departe așa de greu cum mi-am imaginat. Am adunat 45km și 2424m D+, cu 332m mai puțin decât simularea de acasă. Deja mă uit pe hartă la alte culmi sudice din Făgăraș, lungi și pitorești, bune pentru parcurgerea pe bicicletă. 

Lușu.