Cu caiacul în Delta Dunării
Se întâmplă să avem câte o abatere de pe munte printre multitudinea de activități montane programate în planul de activități, cum ar fi turele cu caiacul sau MTB-ul în Delta Dunării și la Marea Neagră.
În căutarea frumosului oferit de zonele sălbatice din România suntem de multe ori surprinși de locuri cu peisaje unice, chiar dacă nu suntem pe crestele munților. Biodiversitatea Deltei Dunării te fascinează în orice anotimp, reprezintă un loc minunat, a doua ca mărime și cea mai bine conservată deltă din Europa, un paradis al habitatelor, florei și faunei.
La recenta tură cu caiacul în Deltă am avut colegi de padelă pe Dl Dinu și Marlene Mititeanu iar mai jos am extras un mesaj scris în grupul nostru intern de Dl Dinu despre prima lor experiență avută cu caiacul în Delta Dunării, iată textul:
DELTA DUNĂRII - o bijuterie a naturii, o simfonie a apelor, un colț de rai, un altfel de Mont Blanc al Europei, un vis mult visat ! Visat cu ochii larg deschiși și amânat mereu, lăsat mai la urmă, așa cum -atunci când am început ”să bat” sistematic și cu ardoare potecile Carpaților- lăsasem intenționat Crăiasa Carpaților mai la urmă, știind și cât e de frumoasă, dar și câte e de dificilă, trebuind a fi abordată cu experiență și cu prudență. O doream ca un desert al ”meniului montan” cu care îmi potoleam foamea de libertate și de frumos...
În cele cinci zile de padelat pe canale și cănăluțe ale unui colț al Deltei sau pur și simplu prin pădurea inundată, făcând slalom printre bătrâne sălcii, mă minunam mereu nu doar de frumusețea și sălbăticia ce ne înconjura, ci și de simțul de orientare și de ”poveștile” excelentului nostru ghid- Florin. Care nu era un om al locului, e bucureștean și montaniard. El era pe acolo ”acasă”- cum mă consideram eu -deși nu eram zărneștean- prin minunatele cotloane ale Pietrei Craiului -marea mea pasiune- prin care ”am bântuit” sute de zile din 1965 încoace. Dar acolo, în ”Crai” există atâtea repere clare; aici, în Deltă mie mi se părea un miracol felul în care am fost conduși fără ”bâlbâieli”, fără ”bălăureli”...
Unii colegi de Club au participat de mai multe ori, chiar și de două ori pe an, la astfel de ture prin mirifica Deltă. Vă recomandăm să mergeți măcar o dată și pe acest ”munte”, vă asigur că nu veți regreta. O să vă placă și Delta și excelentul ghid și om- Florin !
40 de imagini aici: https://foto.dinumititeanu.ro
Poate vă vor îndemna și ele spre acolo ! Unde veți face o altfel de drumeție: nu veți da din picioare, ci din brațe ! Am avut norocul ca în recenta tură prin mirifica Deltă, să nu padelăm doar pe canale și lacuri, ci și prin pădurea inundată ! Deși ca ”șofer de caiac” eram începător, am învățat rapid să mă descurc, chiar dacă la unele ”curbe” strânse, trebuia să dau și cu spatele, cum văzusem că făceau autobuzele pe șosele ”transfăgărășene” din Alpi, cărora li se dădea prioritate.
O altă făină amintire ne rămâne întâlnirea cu pelicanii: Ne-am jucat mult cu ei ”de-a v-ați ascunselea”. Ne lăsau să ne apropiem de ei, dar apoi fie se îndepărtau folosind ”padelele” lor subacvatice mai eficiente decât cele manevrate de noi, fie decolau oferindu-ne un spectacol din care puteți vedea secvențe în albumul indicat mai sus. Decolau greu, cu mare efort, ca și marile avioane, dar mai apoi, sus pe cer dădeau dovadă de ușurință și eleganță...
După o astfel de relatare emoționantă a D-lui Dinu care descrie o parte dintre experiențele avute la cârma caiacului nu rămâne decât să completez mai jos cu mici repere privind programul pe zile și traseul parcurs;
Tura a debutat cu regruparea din Tulcea după o torențială sănătoasă care a udat bine digul de pe malul Dunării unde aveam să ne instalăm tabăra de corturi. Odată cu apariția întunericului aveam să descoperim că urma să avem parte de o tură cu seri liniștite fără atacul „hoardelor” de țânțari. Vremea instabilă aduce cadre unice pentru fotografi iar după câteva poze pe malul Dunării ne stârngem tabăra de corturi și ne deplasăm pe pontonul de la Dana 1 Mai. De acolo ne transferăm cu barca cu motor până în inima Deltei pe platforma pescărească a lui Nea Vasile, situată pe canalul Șontea Nouă. Acolo ne așteptau caiacele pentru îmbarcare și un loc fain de corturi pregătit pentru noi de Nea Vasile. În prima zi am făcut un circuit de circa 11 km prin păduri inundate aproape de lacurile Nebunu și Pintilie apoi am admirat de la distanță câteva locuri de cuibărit unde era o larmă infernală a păsărilor, fără a deranja însă gălăgioasele aflate în cuiburi. În zona dădeau târcoale ciorile care speculau orice ocazie de a fura ouăle din cuibare. La Nea Vasile ne aștepta o masa pescărească tradițională preparată la ceaun.
A doua zi ne strângem corturile și pornim spre sud pe canale înguste și mici lacuri spre Gârla Șontea Veche apoi canalul Băclanești și traversăm apoi lacul Băclaneștii Mari prin nord, la adăpostul stufului, întrucât aveam un vânt destul de insistent pe direcția N-E. Ieșim din lac pe un canal de legătură cu canalul Războinița apoi continuăm până întâlnim Gârla Șontea Veche pe care continuăm până în zona unde se întâlnește cu canalul Olguța unde înoptăm în regim de bivuac. În a doua zi am parcurs circa 18 km.
A treia zi pornim pe canalul Olguța până în Gârla Șontea Lată apoi spre sud pe niște canale înguste știute doar de Florin, prin stufăriș până în canalul de centură al Fortunei. Mergem o porțiune pe acesta după care ne abatem dus-întors până pe lacul Rotund apoi spre nord-est pe canalul Taraschina, apoi Olguța de unde mergem iarăși pe o scurtătură îngustă știută de Florin până pe lacul Văcărel. De acolo pornim spre nord până la canalul Neterminatu, canalul Văcaru spre nord apoi revenim în canalul Războinița și mergem spre nord-vest pana „La Cal” unde ne facem bivuacul pentru a treia noapte. În această zi aveam să parcurgem circa 15 km.
Ziua următoare pornim pe Războinița care avea să cotească spre est apoi intrăm în Stipoc. Mergem o bună bucată după care intram în canalul Ligheanca apoi spre nord prin canalul Vișina apoi Vârșina până în lacul Gârla lui Iacob. De acolo ieșim prin sud prin canalul Vârșina și continuăm pe acesta pana ieșim în Dunărea Veche. Mergem o scurta porțiune pe Dunărea Veche până întâlnim satul Mila 23, „capitala” Deltei, unde aveam să facem o pauza în care vizitam satul și servim o noua masă tradițională din pește la o familie de lipoveni. După ce servim o masă de povestit ieșim din nou în Dunărea Veche pe care mergem în jur de 4 km apoi facem stânga spre nord-est pe canalul Cazanele unde aveam sa ne facem bivuacul pentru ultima noapte „La Foisor”, sub gutuii superbi găsiți în floare. Am parcurs circa 21,5 km în această zi.
Amatorii de fotografie ne trezim cu noaptea-n cap pentru câteva cadre memorabile la răsărit pe frumosul lac Trei Iezere. Ne întoarcem apoi la cei care s-au ales cu o porție bună de somn și ne echipăm caiacele pentru ultima porțiune a turei de circa 8,5 km, pornim de pe canalul Cazanele apoi ne învârtim o vreme prin lacul Trei Iezere apoi intrăm în lacul Rădăcinos unde aveam să găsim din nou zone de cuibărit. Intrăm apoi în canalul Bracliva spre vest și continuîm cu canalul Eracle pana în Dunărea Veche pe care o traversam până în satul Mila 23 unde ne așteapta o nouă masă la lipoveni și barca care avea sa ne transfere în Tulcea la mașini.
Cam acesta a fost programul celor cinci zile pe scurt dacă este cineva interesat de a urmări pe harta traseul parcurs de noi, altfel va ramâne să admirați galeria de poze atașată unde veți descoperi Delta în peisaj de primăvară timpurie cu ape limpezi, netulburate de motoarele bărcilor cu turiști, care îți oferă adesea sentimentul că plutești într-un acvariu verde cu nuferi și păsări preocupate de cuibărit.
Avem planificată o tură asemănătoare în perioada 2-7 august la care vă invităm iar pentru cei interesați de inițiere în caiac sau la o tură de două zile pe lac de munte, vă așteptăm cu surprize la acțiunea de igienizare a lacului Beliș care va avea loc în curând, în perioada 5-6 iunie.
Vă așteptăm cu drag,
Ovidiu Motioc