Cu cortul în Retezat, Lacul Zănoaga | MUNȚII NOȘTRI

Retezatul este una dintre bijuteriile Carpaților românești, cu o sumedenie de lacuri glaciare, peste 80 la număr, așezate într-un peisaj alpin modelat de acțiunea ultimei glaciațiuni ce s-a încheiat acum 10.000 ani. Dintre acestea, cel mai adânc este Lacul Zănoaga Mare, cu 29 m, pe care am decis să îl vizităm și noi în această drumeție susținută de către prietenii de la Munții Noștri. Aici se află unul dintre locurile desemnate pentru campare în Parcul Național Retezat, care este cel mai vechi parc național de la noi din țară – înființat în 1935, la inițiativa lui Alexandru Borza și a lui Emil Racoviță.

Vineri, 30 august 2024, am parcat mașinile la intrarea în parcul național, pe valea Lăpușnicului Mare, am dus trei mașini la Lunca Berhina, unde vom coborî duminică și ne-am înhămat la deal pe culmea Zlata, nu înainte de a achita conștiincios taxa de acces în parc. Traseul urcă destul de abrupt prin pădure, iar după aproximativ 2 ore ieșim în zona alpină, chiar sub vârful Zlata (2142 m). Peisajul ce se deschide este unul cuprinzător, spre Munții Godeanu și Țarcu, ce ne invită să îi parcurgem într-o altă ediție de ture organanizate de CAR sub egida Munții Noștri.

Odată cu peisajele frumoase sosesc și primii stropi de ploaie, care se dezlănțuie în perdele și care ne crează o atmosferă foarte fotogenică. După ploaie ni se arată și soarele și ajungem în scurt timp pe marginea căldării glaciare unde se află Lacul Zănoaga, unde ne vom instala tabăra pentru următoarele 2 nopți. O parte dintre noi campăm, o parte decid să doarmă în refugiul Salvamont care se află în apropierea lacului și care se prezintă într-o stare foarte bună. Ne bucurăm de adăpostul refugiului pentru a socializa și pentru a mânca împreună, admirând strălucirea apei și mirosul ploii care ne va vizita în reprize și în această seară. În ciuda vremii instabile, decid să urc, alături de Vlad, spre vf. Radeșu Mare, pentru a privi apusul, iar eforturile ne sunt răsplătite.

A doua zi avem parte de o vreme superbă, așadar ne pornim într-un circuit care ne va purta prin șaua Judele, pe la Tăul Agățat și Tăul Porții, prin curmatura Bucurei, pe malurile Lacului Bucura, apoi pe lângă Lacul Răsucit și Tăul Urât. Deși nu urcăm pe cele mai faimoase înălțimi ale Retezatului, ne bucurăm de luciul lacurilor glaciare, de lespezile specifice acestui munte și de două vârfuri importante: Judele (2398 m) și Bucura I (2433 m). Apele tuturor acestor lacuri sunt scăzute, se simte că ne aflăm într-o perioadă de secetă, iar Lacul Bucurelu este doar o umbră neagră de pământ, rămas fără strop de apă. Parcurgem acest itinerariu de 15 km lungime în aproximativ 10 h și jumătate, cu tot cu pauze.

Duminică, strângem corturile și ne pornim înapoi către Tăurile Răsucit și Urât, până ce ajungem la baza culmii Slăveiu, pe care o urmăm trecând pe lângă locul denumit Crucea Trăsnitului. Aici este o stână inactivă momentan, iar crucea care dă nume acestui loc nu mai există. Facem un scurt popas de regrupare, câteva poze, după care ne continuăm coborârea, respirând ultimele priveliști amețitoare ce ne însoțesc. Ne strecurăm printre jnepeni, căutând poteca pe care o urmăm cu stoicism, deorece nu vrem să înfruntăm altfel puternicii arbuști. Coborârea este la fel de abruptă precum urcarea, conducându-ne destul de repede la Lunca Berhina, unde regăsim mașinile.

Încheiem tura la Parc Cafe, în Hațeg, pentru a schimba ultimele impresii și pentru a ne bucura de clătita Ana Lugojana.

Au participat la această drumeție: Annika, Dana, Geta, Vlad P., Ștefana, Vlad C., Dragoș, Anca și Arya, Ramona, Mihaela, Brigi, Valentina, Alex, Radu B. și subsemnatul, Radu I.

Mulțumim pentru susținere celor de la Munții Noștri, care au cotribuit cu hărți prețioase și cu 3 luni de abonament explorer pentru participanții la această drumeție.

Relatare și foto: Radu Ioanițescu