Din nou in Costila
In week-endul 20-21 septembrie am revenit la terenul nostru favorit de joaca, in Costila.
Pentru a doua oare in aceasta luna in cadrul CAR Cluj organizam o iesire in aceasta zona emblematica. Scopul este similar cu prima iesire, facilitarea accesului pentru membrii clubul ce nu sunt inca familiarizati cu conglomeratul si cu trasee de mai multe lungimi de
coarda in Bucegi.
Sambata la 07:30 suntem adunati in echipa completa: Adrian R., Alexandra V, Dragos M., Oana A., Octavian M., Radu B.,Stefan H. Avem sansa de vreme perfecta, soare, niciun nor si aproape nicio adiere de vant.
La refugiul Costila lasam sacii de dormit si ne impartim in doua grupuri. Dragos si Oana vor sa se catere pe rutele din apropiere refugiului. Eu cu Alexandra si Stefan vom forma o echipa si vom intra in Creasta Costila Galbinele. Pentru Alexandra Costila este o premiera, in timp ca Stefan a mai mers anul trecut secund in Furci. Ne vor urma Octavian si Radu in acelasi traseu. Ei au mai catarat si anul trecut secunzi aceasta ruta. Insa anul acesta vor sa parcurga traseul independent, in mod cap schimbat de coarda.
In jur de ora 11 ne legam in coarda si incepem catararea. Si vine cea mai mare surpriza a zilei si in acelasi timp cea mai mare bucurie pentru mine. Ma pregatisem sa fiu cap de coarda, insa intreaga zi voi catara doar secund. Stefan si Alexandra se lupta care mai de care sa isi adjudece lungimile pe care vor merge cap de coarda. La fel in spate Octavian si Radu vin fara dificultate si se schimba intre ei la catarat cap.
Poate ca ruta pare de jos intimidanta cand vii prima data in viata aici. Insa pas cu pas cu totii se conving ca este de fapt mult mai usor, abordabil. Trebuie doar sa iti economisesti resursele si sa ramai calm. Ma bucur sa o vad pe Alexandra mergand cap de coarda si asigurand rar, la 8-10 metri cate un piton. Un progres real ce merita admirat. Stefan se ocupa de pasul traseului pe care il trece fara nicio dificultate.
Spre ora 17:00 suntem cu totii regrupati la finalul rutei si urcam in Brana Mare a Costilei. Prin Valea Scorusi revenim in Galbinele unde incercam sa evitam rapelurile parcurgand Hornul dintre fire. Din pacate la un moment dat il pierdem din cauza intunericului si revenim in firul principal al vaii. Doua rapeluri ne duc pana in brana de traversare spre valea Costilei. La 21:00 suntem inapoi la refugiul Costila unde ne revedem cu Oana si Dragos. Ei au catarat mai multe rute langa refugiu. Tot acolo dam si de un grup de cataratori din zona Madrid cu care stam o perioada la povesti.
A doua zi ne propusesem sa urcam Furcile. Dar fiind destul de ude, iar noi cam obositi, ne multumim cu o parcurgere a Hornului Coamei. La coborare identificam complet ruta Hornului dintre fire din Galbinele si nu mai facem niciun rapel.
O iesire de club perfecta in care mai multi colegi au descoperit o noua zona si cel mai important s-au catarat cap de coarda, au inteles expunerea si controlul mental necesar in rutele lungi.
Relatare de Adrian Rendiuc
