Drumeție de iarnă prin peisajul carstic al Padișului - Munții Bihor
Când spunem Padiș ne gândim imediat la lumea fascinantă a carstului din Munții Bihor. Apa care și-a croit drum prin stratele rocilor de calcar a creat în milioane de ani adevărate labirinturi subterane decorate cu salbe de formațiuni cu forme dintre cele mai bizare. La suprafață stau mărturie locurile prin care apa reușește să pătrundă spre întunericuri, pentru ca apoi să răzbată iarăși spre lumină. Dolinele, ponoarele, izbucurile, portalurile și gurile de peșteri ori de avene sunt vizibile pentru ochii celor care le caută și doresc să le înțeleagă.
De această dată am ales să cutreierăm suprafețele Padișului acoperit cu pături de nea neatinsă, punându-ne la treabă rachetele de zăpadă fără de care înaintarea noastră ar fi fost mult mai anevoioasă. Mulțumim pe această cale Clubului Alpin Român – Cluj care ne-a pus la dispoziție pentru această tură 7 perechi de rachete TSL (226 Rando și 325 Track Easy).
Traseul pornește din cătunul Casa de Piatră, ce stă așezat într-un peisaj de poveste, spre valea Gârdișoarei, ce își pierde apele în peștera Coiba Mică. Părăsim valea și ne îndreptăm către platoul carstic împădurit denumit Lumea Pierdută, unde unele dolinele s-au transformat în avene adânci. Chiar lângă Avenul Negru facem pauza de prânz, admirând de sus verticalele impresionante ce sunt accesibile doar cu echipament și cunoștințe specifice. Ne croim drum prin zăpadă, în pădurea de molid, trecând pe lângă un alt aven, Gemănata, urmând poteca marcată cu cruce galbenă până ce ajungem în Valea Ursului. Aici apele din sistemul carstic al Lumii Pierdute ies la suprafață până ce se vor pierde iarăși în subteran, după aproximativ 1 km, în adâncurile Peșterii Căput.
După ce admirăm intrarea în această peșteră, urcăm prin pădure în direcția Poienii Ponor, o polie spectaculoasă străbătută de apele pârâului Ponor, ce drenează sistemul carstic al platoului Padiș. Cursul de apă ajunge aici prin intermediul unui izbuc, pierzându-se și el în subteran prin intermediul unor sorburi. Atât apele acestea, cât și cele din Valea Ursului se îndreaptă către Cetățile Ponorului, ieșind mai apoi din nou la lumină în cheile Galbenei. Tot acest circuit complex al apelor din aceste locuri face ca Padișul să fie un loc atât de fascinant și valoros – o adevărate minune naturală.
Ne petrecem noaptea la Popasul Turistic Padiș, într-o atmosferă frumoasă de cabană, cu mâncare bună și gazde primitoare.
Zorii următoarei zile ne întâmpină cu niște stropi de ploaie, foarte atipici pentru luna în care ne aflăm. Totuși, soarele își face loc printre nori și ne îndrumă pașii către vârful Biserica Moțului (1466 m), acest cuprinzător punct de belvedere ce veghează deasupra platoului Padiș precum amvonul unui lăcaș sfânt.
Din acest loc observăm Pietrele Boghii, Cârligatele, Măgura Vânătă și zona cabanelor din Padiș, iar atunci când ne întoarcem către Șesul Gârzii vedem impunătorul acoperiș al Apusenilor, Cucurbăta Mare și Cucurbăta Mică. Coborâm spre zona unei stâne care astăzi este înconjurată de zăpada luminată de soare. Străpungem omătul și trecem dealul către poiana Băliceana, o superbă vale carstică presărată cu doline. De aici coborâm spre valea Gârdișoarei care își primește apele prin Peștera (Izbucul) Gura Apei, la care poposim și noi. În curând, circuitul nostru început în ziua precedentă este pe cale să se închidă.
În timp ce pașii ne poartă înapoi spre Casa de Piatră, admirăm frumoasele portaluri de peșteri vizibile de-o parte și de cealaltă a văii: Șura Popii, Peștera-izbuc de la Coliba Ghiobului, Coiba Mică și Coiba Mare. Draperiile de țurțuri specifice anotimpului rece oferă un peisaj deosebit de fotogenic la fiecare arcadă ori perete vertical de calcar.
Încheiem astfel această tură de două zile care ne-a oferit o altă perspectivă – una înzăpezită – asupra peisajelor exocarstice ale universului de calcar situat în Munții Bihorului.
Text: Radu I.
Foto: Radu I., Laurențiu, Ildiko, Saveta, Radu B.