Drumetie la cascada Sipote si pe platoul Bedeleu
Primavara este anotimpul perfect pentru o iesire in muntii Trascaului! Si unde mai pui ca am primit si sprijinul unui colaborator mai vechi al clubului, si anume Muntii Nostri, nu am stat prea mult pe ganduri si am propus pe siteul CAR aceasta tura prin locuri atat de frumoase si dragi.
Am avut placuta surpriza sa vad ca s-au inscris in tura peste 25 de persoane, chiar daca in zilele dinaintea turei se anunta o vreme mai capricioasa. Cum ne-au promis cei de la Muntii Nostri ca participantii vor primi cateo harta turistica la alegere, am facut lista, si fiecare interesat de o harta a ales si a primit harta chiar inainte sa incepem tura.
Masinile le-am lasat la intrarea in satul Salciua de Jos si dupa ce ne-am facut putin curaj, am pasit cu incredere peste un podulet suspendat peste apa Ariesului, care avea sa fie deja in sine primul obstacol si o buna sursa de adrenalina. Podul nu mai este intr-o stare foarte buna, dar incet, cate max 4-5 deodata, am traversat in siguranta. Am continuat putin printre case si am parasit satul incepand urcarea prin poieni inverzite, apoi prin padure.
Dupa aproximativ 1.5 h am ajuns in dreptul cascadei Sipote. De aici a trebuit sa parasim putin traseul si sa coboram la cascada. Cativa dintre noi am reusit sa intram si intr-o mica grota din spatele cascadei, chiar daca a trebuit sa suportam cateva picuri de apa pe spinare.
In poiana Sipote am facut o pauza de masa si am continuat traseul pe un urcus prin padure ceva mai sustinut. Cam dupa inca 1.5 h, am ajuns in sfarsit sus si ne-am bucurat de panorama superba asupra Vaii Ariesului, de la "balconul" din lemn. Aici am mai facut o pauza de regrupare si apoi ne-am indreptat spre Poarta Zmeilor, un pod natural din piatra, langa care e si intrarea in Pestera de la Grosi. Podul natural era initial poarta de intrare in pestera, doar ca prin prabusirea tavanului, s-a ajuns la configuratia actuala. Din cei 25, 15 curajosi am ales sa intram in pestera. Intrarea e destul de stramta si a trebuit sa mergem in pasul piticului. Dupa cativa metri se deschide o sala mare, inalta unde se merge foarte lejer. Am parcurs toata galeria, aproximativ 120 m, dupa care ne-am intors si unii am mai explorat si o galerie mai stramta.
Inapoi la lumina, am continuat traseul, acum mult mai lejer, fara urcare. Am ajuns pe platoul Bedeleu, unde cu o zi inainte niste voluntari refacusera marcajul Cruce Rosie, pentru a ocoli zona ingradita de acolo. Bivolii care stau de obicei in aceasta zona nu erau inca adusi. Pe acest marcaj CR venisem inca din sat, iar aici am facut dreapta si am continuat pe Banda Rosie. Am admirat multe doline din aceasta zona, doline prin care se scurge apa in subteran si iasa pe la cascada Sipote. Ajunsi la Rogoaze, am cotit iar dreapta pe Banda Galbena si dupa o bucata de mers, a inceput coborarea. Nu a fost chiar usoara, dar cei cu bete la ei au avut un avantaj. Incet incet am coborat, problema principala fiind pamantul care fugea de sub picioare. In rest coborarea nu presupune vreun pericol, fiind prin padure si nu prin zone expuse.
Ajunsi jos in poienita, ne-am odihnit putin la soare. Apoi am continuat pe Banda Galbena pe langa o padure de molizi si am ajuns din nou in sat si apoi la masini.
Legat de vreme, am avut mare noroc, ne-a stropit doar putin pe la amiaza, ceea ce chiar ne-a placut, fiind foarte cald.
Vlad Boerescu