Impadurirea de pe Muntele Agrisului - 27 aprilie 2024
Impadurirea din 27 aprilie urma sa se desfasoare in zona Muntele Agrisului din jud. Cluj, o zona apropiata de noi si cunoscuta de multi dintre membrii clubului. O zona salbatica, plina de animale, greu accesibila, dar cu atat mai atractiva.
De data asta nu am mai mers mana in mana cu Administratia Parcului Natural Apuseni dar i-am avut alaturi pe cei de la Directia Silvica Cluj, Ocolul Silvic Turda. Toata actiunea nu ar fi putut avea loc, sau cel putin nu la anvergura desfasurata, fara sprijinul direct al partenerului nostru YARDI, jos palaria pentru ca ne ajutati sa ne indeplinim visurile!
Suprafata de impadurit fiind aflata la o distanta considerabila de orice asezare, a fost un efort logistic deosebit sa ajungem acolo, masinile de teren fiind obligate sa faca mai multe ture. Asa ca ne-am trezit ca trece de ora 10 si noi inca nu ne apucasem de impadurit... Dar frustrarea provocata de asteptare s-a transformat intr-o energie benefica – caci dupa inceperea lucrului propriu-zis, trupa de aprope 100 de oameni, atat membri cat si voluntari din afara clubului – au “rupt lantul”: s-a lucrat MULT SI BINE. S-a facut calitate si am reusit sa acoperim o suprafata de peste doua hectare, in jur de 7000 de puieti de molid si larice.
Pentru cine nu stie, laricea are radacina pivotanta drept pentru care este preferata pentru stabilizarea terenului foarte inclinat si pentru rezistenta la vant.
Zona impadurita apartine Composesoratului Agris dar este gestionata de Romsilva prin Directia Silvica Cluj, dansii ne-au asigurat puietii, ne-au ajutat decisiv cu transportul pe portiunile finale, au facut un instructaj practic la fata locului, ne-au stat alaturi la munca si in general au fost parteneri de nadejde pentru impadurirea unei suprafete greu accesibile, afectate de doboraturi de vant.
Ne-am bucurat de tricourile tehnice alocate de club fiecarui voluntar si de sandwich-urile bogate si gustoase de la Leon Grup (multumim!). La finalul impaduririi ne uitam un pic uimiti la ce suprafata am reusit sa acoperim in conditii de calitate si ne-am bucurat sa vedem ca si partenerii de la Ocolul Turda si de la composesorat sunt in egala masura multumiti de rezultat.
Am facut poza de grup in care razbate energia pozitiva de dupa impadurire si am luat-o la picior spre poiana in care ne astepta gulashul. Aici am vazut ca maestrul Levy si ajutorul sau Sanziana pregatisera doua ceaune pline, tocmai pentru a face fata unei armada de oameni flamanzi dupa lucru. Pentru mine nu a fost nici o surpriza ca toti au cerut supliment si ca din cele doua ceaune pline nu a ramas nimic 😊 (asa gulas, mai rar).
Am povestit, ne-am bucurat, ne-am imprietenit iar dupa o vreme am luat-o cu masinile de teren spre locul de parcare al celorlalte masini, si apoi spre casa.
A fost o zi memorabila, ne-o vom aminti peste ani – desi a fost greu fizic, am simtit bucuria lucrului implinit si bine facut, cu efecte peste generatii.
Multumim YARDI pentru ca ati facut posibila aceasta realizare!
Mulțumim și colegilor Cristina Pavelean, Mircea Dasciuc, Sorin Bajenaru și Radu Munteanu pentru aceste fotografii minunate!
