Initiere in drumetia de iarna
In weekendul 6-7 aprilie, CAR Cluj a desfasurat atelierul de initiere in drumetia de iarna, in care i-am avut alaturi pe prietenii nostri de la Exsteel Engineering si Maramont. Acesta a fost precedat de un modul teoretic, tinut in aceeasi saptamana.
Mai jos avem raportul de tura, scris de colega noastra, Monica:
Intervalul 3-7 aprilie a fost pentru a ne pregăti informațional dar și emoțional și practic pentru ceea ce se numește inițiere în tura de iarna de la refugiul CAR de pe muntele Mare.
Prima întâlnire a avut loc pe 3 Aprilie, in Cluj în ideea de a ne familiariza cu toată plaja de accesorii obligatorii dar și optionale pentru o tura mai lunga pe timp de iarna. De la tipuri de saci de dormit, la materiale si la layere de corp, pana la vase de gătit, șervețele ultra eficiente sau tips and tricks ca sa nu îngheți - foițe care te încălzesc instant și cum sa te bagi la somn în cort când ți-e rece. Toate foarte utile insa putin cât sa ai și ce sa povestești necunoscătorilor sau celor care au o pasiune de a găti în locuri wild.
Urmatoatele zile fiecare participant le-a dedicat individual pregătirii, atât a echipamentului, rucsacului cât și pentru a face alegerea suprema - mâncarea pe care o luam pe munte. Personal am vrut sa încerc deja vestita mâncare liofilizata. Un punct forte al acestui workshop de initiere a fost buna organizare în ceea de privește echipamentul suplimentar care a fost pus la dispoziție de Willy și Alex pentru care le mulțumim pentru ca ne-au oferit ocazia de a testa fără a achiziționa echipamentul. Eu m-am înscris pentru cort, vase de gătit, izoprem și butelie - deci destule.
Conform alegerii majorității am deschis sa începe tura de sâmbătă dimineață și așa am pornit cu mașinile către Buscat.
Ajunși la locul de întâlnire ne-am mai organizat rucsacii pentru o ultima data înainte de a porni, astfel încât sa adaugam tot echipamentul și sa “be bold, start cold” ca sa ne încălzim pe parcurs. Tura începe ușor cu o urcare către vârful Muntelui Mare cu rucsacii, și ei mari, în spate. Ca de obicei personal eu mor în primele 15 minute din oricare tura ca sa renasc ulterior ce îmi asez rucsacul cât mai confortabil. Ușor-ușor isi face apariția și zăpadă lucru care ne bucura pentru ca zăpadă este în aceasta tura în centrul atenției - urmează sa dormim in ea. Pe drumul pietruit ajungem în vârful muntelui Mare și ne orientam după “ Mausoleul din Halicarnas” - ceva obiectiv militar de unde începe sa o luam prin pășune și suntem întâmpinați de doi căței de dimensiuni insignifiante din depărtare care pe măsură ce se apropie cresc treptat în dimensiuni semnificative. Dar nu este nici o îngrijorare întrucât maoritatea participanților au fost atenți la cursul introductiv de miercuri și au la ei un obiect important supravieturii pe munte - fluierul. Sufland de mai multe ori în fluier cățeii abandonează interesul pentru noii călători și ne continuam voioși drumul către Refugiul CAR. Terenul este pe alocuri mlastinos de la zăpada topita pe portiunile unde soarele a insistat dar majoritatea portiunilor sunt acoperite de zăpadă înșelătoare în care Riști sa te scufunzi. Pasind atent reușim sa evitam zonele de risc și sa amânăm semnificativ timp parazăpezile. Nu după mult țimp ajungem la un peisaj feeric în timp ce coboram către Refugiul CAR. Un mic rau apare de sub zapada topita si șerpuiește ademenitor la vale. Traseul pe care alegem sa îl facem este chiar deasupra râului așa ca îl sărim de mai multe ori spre deliciul nostru. După aceste traversări ne întoarcem pe traseu de coroborare și zăpada deja creste fortandu-ne pe majoritatea sa adăugăm și parazăpezile.
Ajungem într-un final la Refugiul CAR și ne bucurăm de atmosfera din refugiu - mirosul de lemn proaspăt cât și de cât de curat e în refugiu. Doar ca vrem sa profitam cât mai mult de lumina zilei și începem a ne orienta către inițiere - montarea corturilor. Fiecare începem sa alegem și sa pregătim terenul pentru cort. Săpăm, nivelam și aplatizam zapada pentru a începe apoi sa instalam corturile. Desfacem, securizăm corturile și la final pregătim izoprenul/salteaua și sacul de dormit. Istoviți dupa aceasta reușită ne îndreptăm către resursele culinare și experimentam eficienta vaselor de gătit dedicate turelor de iarna. Am ocazia în sfârșit sa testez mâncarea liofilizata pe care o asociez în acel moment unei experiențe culinare deosebite. Ca o concluzie personală ulterioara evaluez satisfăcătoare alimentația liofilizata dar apreciez mai mult proteinele din alimentația clasica a unui coleg de tura (Cârnații uscați) sau nucile coapte ale unei colege. Descoperim cum putem topi zapda in caz de nevoie si ne procuram apa de la rau. Noaptea nu și-a făcut încă simtita prezenta și decidem ca este o ocazie buna sa testam experiența într-un iglu. Cu aceleași lopeți începem sa strângem de aceasta data zăpadă pentru un iglu și apoi săpăm sub construcție pentru a crea niște coloane sustenabile sub greutatea zăpezii. După finalizare evaluam situațiile realiste în care un iglu și-ar aduce aportul într-o experiență de iarna și obosiți intram în refugiu unde începem niște meciuri convingătoare de Mafia . Noaptea deja s-a așezat și ușor ne îndreptăm cu frontalele pornite către corturi în sunetul de fermoare închise. Personal eu îngheț pe alocuri neaplicând majoritatea metodelor de a mă încălzi dar nu într-atât încat sa abandonez și sa mă întorc în refugiu. Descoper eficienta termica in a dormi pe o laterala si mă încurajez adormind și realizând ca în munți dimineață vine mai repede. Experiență frisonului într-un cadru safe o recomand din perspectiva de a-ți înțelege modul de funcționare al organismului în conditii un pic mai extreme.
Dimineața vine curând și începem ușor sa strângem corturile, sa le uscam și treptat ne pregătim de întoarcere. Pornim pe traseu increzatori ca am mai trecut de o piatra de hotar si pe drumul de intoarcere dam de un sir de pietre interesante de unde mai admiram o data privelistea inainte de a ajunge la masini.
