Invitatie la pedalat in Tara Dornelor

Tura mare tura in golul alpin al Suhardului in saua bicicletelor, Oau zic ... ce fain, sigur ne strangem mai mult pasionati de mountain bike din club si iese o tura super. Intamplarea a facut ca mai multi colegi sa nu poata participa la tura din cauza programului propriu. Urma sa ne intalnim la pornirea in tura cu Romeo, care ar fi trebuia sa vina din Bistrita.

Asadar, pornesc cu Alina sambata dimineata la ora stabilita si facem oprire la noua patiseria Aluateria din Bistrita - o recomand caci e acelasi lant cu aceleasi produse ca la deja faimoasa patiserie din Aiud. Aici aflam printr-un mesaj ca Romeo a venit din cursa in noaptea de dinainte la ora 01 AM, asadar nu va participa.

Ne tinem de plan si ajungem la locul de pornire in traseu, intr-o parcare de pe drumul national care strabate Pasul Tihuta spre Vatra Dornei, undeva mai jos de Poiana Stampei. Ne pregatim si pornim usor in tura, vremea este excelenta pentru pedalat. Urcam pe valea Bancul, trecand prin satul cu acelasi nume. Peisaje bucovinene minunate si vedere spre golul alpin al masivului Suhard.

Trecem bine de sat si verificam pe GPS cand trebuie sa facem drepata pentru a urca spre creasta. Urcarea este pe-o vale salbatica, liniste totala si salbaticie. Toata urcarea este ciclabila cu scurte portiuni usor mai accentuate ca inclinatie.

Drumul ne scoate in saua aflata la vest de varful Faraoane, in golul alpin, la o bancuta. Zabovin un pic, admiram Calimaniul aflat peste drum, apoi  priveslistea spre satul Ciocanesti, sat celebru pt Muzeul Ouălor incondeiate dar si pentru povestile legate de Stefan cel Mare si motivul numelui satului - dar asta in alta poveste. Dupa o scurta pauza de gustare cotim stanga spre V, pentru un dus intors, pe primul varf, pentru privelisti mai largi asupra Obinelor Bucovinei. Le recunoastem si rememoram locurile prin care am pedalat vara trecuta la tura in obcine.

Ne intoarcem apoi in directia traseului urmand cresta spre E, SE. Dupa ce trecem de-o turma de oi, unde ciobanul a venit in intampinarea noastra, incep sa se deschida privelisti ample spre depresiunea cu Vatra Dornei si masivele Rarau si Giumalau. Culmea coteste spre varful Ousoru, iar noi pedalam linistiti intr-un taram verde crud.

Incepem sa coboram usor, iar pe traseu apare o stana pe care o stiam din anii trecuti. Strigam dupa un cioban care face cale intoarsa din traseul sau, pentru a ne "escorta" si, tot aici, am vazut ceva nou pentru mine. Cainii cei mai rai, 3 la numar erau legati in timpul zilei tocmai pentru ca zone e frecventata de turisti.

Inainte de iesirea la sosea, stam si admiram 2 vitei, ambii albi cu ale lor mamici, tot albe. Unul din vitei era atat de mic ca abia isi tinea echilibru cand se straduia sa mearga.

Terminam cu bine tura si ne-am mutat in Pasul Tihuta pentru a dormi in regim de bivuac, adica sa boschetarim, dar si pentru ca de acolo pornea tura de duminica. Toata noaptea a plouat, dimineata a fost tot inchis, am mers pana la intrarea in traseu si am hotaram sa zicem pas si sa revenim toamna, cand vor fi culori.

Text: Marius