Istorisiri înflorite - o călătorie de legendă în valea Cernei - MUNȚII NOȘTRI

Anul trecut, când am pornit pe acest drum, spuneam că muntele, prin tot ceea ce reprezintă, poartă propriile istorii, ce-l fac deopotrivă unic și personal. Istoria naturală și istoria omului se întrepătrund, dând naștere unei amprente unice locurilor, prin biodiversitatea, poveștile și legendele lor. Iar noi, străbătându-i cărările, îi putem atribui mai mult sens aflându-le. În același timp, muntele este locul în care ne întâlnim unii cu alții, împărtășim cunoștințe, dar și experiențe personale, prin prisma emoțiilor și amintirilor pe care muntele ni le trezește.

Consecvenți acestei idei ne-am pornit între 30 aprilie – 3 mai spre spectaculoasa și misterioasa vale a Cernei de sub Marele Abrupt Mehedințean, pentru a doua ediție a Istorisirilor înflorite. Ni s-au alăturat 28 de colegi, membrii CAR Cluj, prieteni vechi sau noi. Unii dintre ei ne-au însoțit și anul trecut la prima ediție a Istorisirilor, în munții Rodnei, alții s-au alăturat acum, curioși să vadă ce sunt aceste ”istorisiri înflorite”.

• Ziua 0

Spre seara ne-am strâns cu toții la cazarea de pe malul lacului Prisaca, unii ne-am întâlnit pentru prima dată, alții, prieteni mai vechi sau mai noi. Și cu toți am depănat povești, amintiri, experiențe, pregătind starea de spirit pentru ziua următoare.

• Ziua 1

După un mic dejun rapid ne-am organizat eficient pe masini și ne-am deplasat către intrarea pe traseul de Crucea Albă - Domogled, pe varianta ocolitoare a Băilor Herculane. Ajunși acolo, ne-am strâns la baza traseului Bandă Galbenă, unde, după o scurtă ședință de organizare (reguli de deplasare într-o arie protejată, grija față de ceilalți participanți la tură, identificarea liderilor și reguli de comunicare și avertizare, verificarea echipamentului participanților), l-am amintit pe cel ce dă numele stațiunii, apoi ne-am pornit pe traseu. Prima oprire a fost la ”Foișorul Albastru” unde am povestit despre împărații habsburgi ce au vizitat Băile Herculane, dar și despre diferitele tipuri de arii protejate din România, încercând să diferențiem între ele ca reguli de funcționare, restricții și rol și să înțelegem mai bine aria protejată în care ne aflăm - Parcul Național Domogled-Valea Cernei. Drumul a continuat către Crucea Albă, un prim popas important, unde fiecare și-a găsit câte un loc ca într-un amfiteatru improvizat de natură, pe stânci, pe sub umbrelele de pini. Într-o atmosferă de solemnitate aparte oferită de cadrul natural și de context, am profitat pentru a reînvia un obicei mai vechi: primirea în comunitatea de montaniarzi a CAR Cluj a doi noi colegi de club, ce s-au înscris îndeosebi pentru a lua parte la această aventură, cărora, în ropot de aplauze, le-am înmânat legitimațiile de membrii CAR. Aici am spus apoi povestea vizitei viitorului rege Mihai I prin zonă, dar și despre întâmplările nefericite atribuite locului, care mai din ghinion, care mai din dragoste. O notă aparte a oferit povestea ”mlădițelor de vișin pentru țăvi de pipă” lăsată de arțăgosul, dar meticulosul în ale scrierii și descrierii capelan sibian, un personaj care ne va însoți în tot periplul nostru din valea Cernei. Profitând de simbolurile locului, dar și de priveliștea impunătoare cu perspectivă asupra întregii văi, cu semeții pini cocoțați pe stânci, am înțeles mai bine rolul ecologiei în determinarea formei, al matematicii în legitățile biologice, al faptului că nu doar în natură, dar și în cultură, totul este interconectat, într-un mod miraculos și misterios, aproape ca un cult masonic :). Drumul a dus apoi spre Izvorul Jelerău (Triunghi Albastru), unde trecutul a lăsat amprente vizibile în prezent, iar povestea relictelor, a dispersiei și a istoriei naturale au primit mai mult sens sub umbra alunilor, călători prin timp și spațiu din vremuri demult apuse. Pe firul apei (Cruce Albastră) am ajuns în Poiana Mușuroane unde am aflat din consemnările unui savant italian despre modul cum foloseau localnicii băile îin secolul XVIII și despre statuile din perioada romană, unele aflate la Viena, altele pe fundul Dunării. Apoi am deslușit prin raționamente simple cripticele ”denumiri latinești”, oferind exemple concrete, din limbile vechi și mult sens numelor plantelor, aflând de aici despre formă, fenologie, ecologie, întrebuințare, despre originea lor sau aprecierea față de vechi naturaliști faimoși. Am înțeles că există denumiri populare cu rost și denumiri vernaculare cu și mai mult rost. Că avem nomenclatură binomială, dar am avut și polinomială. Pășind tihnit către ultimul urcuș al zilei, au început să ni se-nfățișeze personajele principale și de sezon ale biodiversității plantelor din parcul național. Ne-am bucurat când am întâlnit primul endemit, Thlaspi banaticum, am spus mai apoi, într-o poiană ferită de vânt, povestea orhideelor și al șiretlicurilor lor. Triunghiul Roșu ne-a purtat apoi spre Vârful Domogled. Acolo am aflat legenda locului, dar și etimologia cuvântului. Și, pentru că Dunărea era aproape, am profitat de ocazie ca să aflăm și despre aventurile unui ”verișor” de a lui Iovan Iorgovan. Aflați pe platoul Domogledului, deși anul acesta vegetația era întârziată cu mai bine de două săptămâni, ne-am bucurat să aflăm vestitorii primăverii montane. Pe rând, pe marginea cărării, iar mai apoi pe stâncile albe de calcar, ne-au întâmpinat irișii, lalelele pestrițe, urechea ursului de stâncă, centaureele și multe alte pete de culoare care și-au spus, pe rând, povestea numelui, a originii, a ecologiei sau doar au bucurat privirea calatorului. Am aflat mai apoi de importanța calcarului în promovarea biodiversității și corelarea spațială cu hotspoturile de bogăție specifică, raritate și endemism. Având grijă să lăsăm doar urma pașilor noștri la trecerea prin acest templu natural și din aceia cât mai puțini posibil, am început coborârea pe (Bandă Galbenă) spre Cheile Prolazului. Străbătând una dintre pădurile faimoase ale Domogledului, am aflat despre „cărțile din pădure”, am înțeles rostul stratificării și a non-intervenționismului, sensul sintagmei ”lemn mort, pădure vie”, am aflat de rolul pădurii în stocarea carbonului, de populații pluriene și am încercat să identificăm cele mai vechi semne ale trecerii omului pe acolo. Apoi pereții cheilor, cu ai lor grote și-ascunzători ne-au deschis poarta spre trecutul divers cultural al zonei, aflând despre cele două monede, una a unui despot sârb și alta a unui sultan otoman, dar și despre perioada în care acestea au fost emise. Am aflat despre tufărișuri sempervirescente, tipice climatului submediteranean, iar întâmplarea nefericită a făcut să dăm și peste un exemplar juvenil de Vipera ammodytes, găsit de colega noastră Eliana. La final, poposiți sub pereții de stâncă de la intrarea în chei am călătorit din nou în trecut, la începuturile statului român modern, aflând de primele inițiative majore pentru protecția naturii în România din cuvintele marelui Alexandru Borza, care deplângea prăbuțirea pereților de stâncă și distrugerea ecosistemelor din zonă sub acțiunea nefastă a omului, în același timp înțelegând importanța mișcării conservaționiste de la Cluj. La final am cinat în Herculane, răsfățându-ne cu câte-o pleskavița și rememorând cu veselie ziua ce tocmai se încheia, după mai bine de 14 km parcurși, cu 1000 m+, în 10 ore.

• Ziua 2

După o primă zi reușită, cu o drumeție tihnită și multe povești, de dimineață i-am întâmpinat pe drumeții noștrii cu o nouă surpriză, de data aceasta marca Rafaela Kara-The voice within. Colega noastră de departament și club ne-a pregătit tuturor câte o surpriză hand-made, reprezentând mai întâi pentru doamne o specie emblematică a calcarelor de pe valea Cernei - Primula auricula, iar pentru domni una aducătoare de noroc :). Mulțumim, Rafaela! Într-o atmosferă de mare veselie, bucuroși fiind și că vremea a ținut într-un final cu noi, am pornit spre al doilea obiectiv planificat al turei, Muntele Arjana. Începutul zilei ne-a găsit la granița dintre județele Caraș-Severin și Mehedinți. Aici, după sesiunea clasică de informare și organizare pentru siguranța deplasării, incluzând reguli de deplasare într-o arie protejată, grija față de ceilalți participanți la tură, identificarea liderilor și reguli de comunicare și avertizare, dar și verificarea că toți participanții au echipamentul necesar, am pornit pe Punct Roșu spre Cătunul Dobraia. Pe drum am poposit în poiană sau la izvor, povestind despre heterogenitatea de habitat specifică Văii Cerna și rolul ei în determinarea biodiversității despre nonconformista împărăteasă austriacă și plimbările ei prin zonă, despre legenda lui Hercule pe Valea Cernei și despre aventurile eroului local, Iovan Iorgovan. Traversând cătunul Dobraia, cu case răsfirate, intersectăm apoi traseul Via Transilvanica, urmând pe o porțiune calea comună, ocazie pentru unii de a surprinde instantanee cu câteva dintre faimoasele borne ale deja popularei căi de drumeție ce traversează România de la Nord-Est la Sud-Vest. .În drumul către relieful stâncos și spectaculos de sub Biliana spre Vârful Zascolul Arjanei am poposit la poalele muntelui, aflând că există mai multe fațete ale biodiversității, de la cea taxonomică, la cea funcțională sau chiar cea scrisă în codul genetic, am aflat rolul species pool-ului regional și ce ne spune el despre istoria naturală a locului, amprente ale trecutului. Am înțeles că altitudinea dictează desfășurarea anotimpurilor, iar primăvara la munte începe mai târziu ca cea de la șes, când am descoperit vestitori ai primăverii ce lângă Cluj erau de mult trecuți, am înțeles că altitudinea replică într-o măsură latitudinea și clima dictează distribuția speciilor. Am aflat apoi tainele comorilor din zonă, cum să le recunoaștem și să le găsim, dar și de ce blesteme și duhuri să ne ferim.  Urcușul pieptiș a venit cu mici provocări pentru toți. Pentru unii nerăbdarea, pentru alții oboseala. Cu toate acestea am reușit din camaraderie să rămânem uniți și să ne bucurăm de priveliște și de călătorie, înțelegând că scopul este de a trăi prezentul, fără ”cuceriri” montane și performanțe sportive. Cu toate acestea, porțiunea mai tehnică și expusă de stâncă ce a urmat vârfului Biliana, urcând spre Zascolul Arjanei, a adus primele momente mai provocatoare pentru unii dintre noi. Iar aici a ieșit la iveală și spiritul grupului, ajutându-ne și încurajându-ne permanent unii pe alții, iar la final savurând atingerea vârfului în aplauzele celorlalți ca pe o mare victorie a coeziunii de grup. Tot pe stâncile abrupte ale Muntelui Zascol am întâlnit al doilea endemit al Văii Cerna tipic acestor locuri. Am aflat apoi și ce este o specie endemică și ce procese stau la baza emergenței lor. Am povestit despre vechi exploratori, despre noi descoperiri și despre curajul botaniștilor atrași de fiecare colț de stâncă ascuns în munte. După Vârful Zascol, coborând o vreme pe Triunghi Roșu, apoi pe Punct Roșu, am poposit mai întâi pentru a ne bucura de ultimele brândușe de primăvară într-o zăcătorie de zăpadă, iar mai apoi la un mult așteptat și anticipat Punct Gastronomic local din Prisăcina, unde ne-am bucurat de bucate specifice zonei: o ”zupă” dulce de găină cu tăieței asezonată cu brânză sărată, tipică Țării Gugulanilor, ardei umpluți cu brânză frământată cu ou, trași la cuptor sau plăcinte cu măr. După o masă copioasă, cum digestia merge bine cu povestea, am stăruit puțin asupra etimologiei numelor Arjana, Biliana și Zascol. Ghiftuiți și veseliți, am pornit în ultima etapă a călătoriei, șerpuind la amurg până am aprins frontalele, într-un șir aproape mistic, pe cărarea de la baza muntelui, coborând înapoi spre sunetul de curgere al Cernei, încărcați de impresii bune, proaspete amintiri și noi prietenii. Reveniți la mașini, ne-am felicitat pentru încă o drumeție reușită, bucuroși că ne-am întors sănătoși și am învățat să ne purtăm de grijă unii altora, să ne bucurăm de natură și munte înțelegându-i povestea prin istorisiri, pe alocuri înflorite și pline de flori. Nu înainte de a pleca spre cazare, noi, organizatorii, i-am ”avertizat” pe toți că îî așteaptă încă o surpriză la cazare, neștiind de fapt că și pe noi înșine ne paște una. Rămas la cazare, Mircea, asistat de Iulia și Vlad, a pregătit o surpriză dulce pentru toți, care ne-a uns pe suflet după o zi lungă, de 14 ore, 21 km și peste 1600 m+. Platouri pline de gogoși calde au înveselit instant atmosfera, un preambul perfect pentru încă un moment ce îl plănuiam noi de data asta: concursul de verificare a cunoștințelor după două zile de povești pline de detalii. 🙂  Și am dat startul unui test contratimp cu 15 întrebări grilă din cele “istorisite” în primele două zile, iar atmosfera a devenit brusc una de competiție acerbă, liniștea trădând concentrarea. Multă concentrare, puțină cârcoteală, apoi apogeul: anunțarea câștigătorilor într-o atmosferă animată, așa cum îi stă bine unui club de montaniarzi. Mulțumită CAR Cluj și a Consiliului Director 2023-2026 am putut oferi 5 premii constând în cărți merituoșilor câștigători, despre povestea plantelor întrepătrunsă pe alocuri cu istoria Transilvaniei. Aici adresăm mulțumiri și artistei Rada Niță, care a pregătit trei litografii minunate legate de folclorul și simbolistica tradițional românească, pe care, de asemenea, le-am oferit premianților. Iar la final le mulțumim colaboratorilor noștri de la Munții Noștri, care au oferit câte o hartă și câte un abonament gratuit de șase luni pentru aplicația MN fiecărui participant la această aventură. Tot atunci am studiat și un vizitator ocazional, dar locuitor natural al zonei, o specie endemică pentru Carpați, micuțul scorpion carpatic Euscorpius carpathicus, rătăcit printr-una din cabanele noatre, care după ce a fost privit de ochii curioși ai tuturor s-a intors în habitatul său natural grație Elianei și Rafaelei. Poveștile și veselia s-au întins târziu în noapte, încheind o zi de pomină! 

• Ziua 3

Lentoarea celei de-a treia dimineți trăda trăirea intensă din primele două zile și consumul energetic. Luându-ne rămas bun de la unii camarazi de munte care urmau să plece mai repede spre casă, ne-am îndreptat spre ultimul obiectiv al turei. Nu puteam încheia periplul pe Valea Cernei fără a vizita frumoasele chei ale Țăsnei, poate cele mai frumoase din țară, unde am povestit despre Băile Herculane în perioada graniței militare austriece, dar și despre cât de tare era țuica din zonă pe la 1850. Și despre încă vreo trei ”verișori” de a lui Iovan Iorgovan. Tot aici am amintit despre o altă relicvă biologică din vremuri mai calde, o plantă unică a acestor chei, despre șibliacuri, admirând peisajul spectaculos al carstului, cu pinii negrii de Banat ancorați în mod miraculos pe muchiile stâncilor. Poposind o vreme mai sus de moară, ne-am luat rămas bun și de la Adi și Draga, ce urmau să parcurgă mai departe traseul spre Pietrele Albe, apoi crovuri și Cheile Tâmnei, în timp ce noi, cei rămași, am coborât spre mașinile lăsate lângă Motelul Dumbrava. O ultimă oprire în Hațeg la ciorbe și alte răsfățuri culinare a consfințit a doua ediție a Istorisirilor Înflorite - cu adevărat o călătorie de legendă și poveste pe Valea Cernei, alături de oameni minunați, care au știut să împărtășească bucuria, să își ofere ajutorul și sprijinul, să fie altruiști și să aibă sufletul deschis spre a primi experiența muntelui oferită altfel, prin poveste. 

Vă mulțumim vouă, oameni frumoși, fără de care nu se poate întâmpla nimic: Victor, Cristina, Adrian, Rafaela, Daniela, Ioana, Lucian A, Oana, Magda, Marius, Poliana, Lucian M, Ionelia, Monica, Heni, Soso, Dan, Dana, Iulia, Vlad, Andra, Mircea, Draga, Tudor, Carmen, Eliana, Geta, Diana, Anuța, Dragoș. Energia primită de la voi, încurajările și vorbele frumoase ne încredințează că am făcut bine, am reușit să transmitem către voi povestea și spiritul ei, ne încarcă inima și ne motivează să continuăm. Și fiți siguri că deja ne gândim la Istorisiri înflorite - Ediția a treia, și suntem convinși că vă va plăcea! Ne vedem în 2027! 

Alin & Bogdan

Feedback de la participanți:

"Am învățat în ultimii ani că excursiile pe munte sunt o evadare necesară din cotidian, oferind nu doar peisaje spectaculoase, ci și o stare de bine interioară. Aer curat, stânci semețe și liniștea pe care doar muntele ți-o poate oferi. A fost într-adevăr o călătorie de legendă pe Valea Cernei cu oameni faini, iar istorisirile înflorite despre pinul negru, orhidee, denumiri binomiale sau vernaculare, Hercule sau Iovan Iorgovan, Sisi și inelul cu rubin, Carl von Linné, Alexandru Borza sau șirul lui Fibonacci au fost deliciul excursiei! Gabriel Garcia Marquez spunea că veritabila fericire nu este să locuiești sus, pe un vârf de munte, ci urcarea în sine… Bogdan & Alin, vă mulțumesc pentru ocazia de a trăi curajos! Fiecare traseu parcurs a fost o lecție de viață: m-a învățat răbdarea, determinarea și bucuria de a fi simplu. Nietzsche avea dreptate: cel care urcă pe cei mai înalți munți râde de toate tragediile, reale sau imaginare." (Magda)

"A fost o tura nemaipomenita! Alin & Bogdan ne-ati oferit din voi, asta a contat si asta a facut ca tura sa fie atat de reusita! Multumesc colegilor pt toata atmosfera, am fost o trupa excelenta." (Mircea)

"Multumim pentru tura Alin și Bogdan! Mulțumim fetelor, Rafaela si Eliana! A fost bogată din toate punctele de vedere: locuri, informații, legende, povești, oameni frumosi ❤️ Abia aștept sa ne revedem!" (Andra)

"Dacă ar fi să spun câteva cuvinte despre această tură, aș preciza cu siguranță că a fost una dintre cele mai memorabile ieșiri ale clubului și care va rămâne cu mine pentru mult timp. ❤️ Cred că fiecare a avut un rol special și a contribuit la transformarea acestei experiențe într-una de neuitat. Alin, cu darul lui de a povesti istoria și basmele locului și, totodată, de a transmite emoțiile acestuia. Bogdan, care a pus atâta pasiune în tot ceea ce ne-a prezentat, ne-a captivat interesul și ne-a stârnit dorința de a învăța lucruri noi și de a respecta mai mult natura care ne înconjoară. Eliana, care m-a scos din zona de confort și mi-a demonstrat că nu e chiar atât de grav să dormi într-o cabană cu o viperă cu corn în frigider/pe masă.🤪Când voi vedea un fluture, mereu mă voi gândi la Rafa și la creativitatea ei. Și, bineînțeles, voi încerca să reproduc cuvântul „lepidopterolog”.🫢 Am descoperit povești și basme noi, plante noi, locuri noi, mâncare nouă, oameni noi și vechi, alături de care am povestit și am râs mult.Va multumesc tuturor si sa ne revedem cu bine in turele ce vor urma! Autobaza fie cu noi!💃😂" (Ionelia)

"Multumiri si din partea mea, au reusit acesti organizatori sa ridice bara sus de tot😁" (Lucian)

"Vă mulțumesc și eu pentru această experiență de neuitat! Intotdeauna îmi face o mare plăcere să stau în preajma oamenilor care sunt pasionați de ceea ce fac și de le care am de învățat. Mi-a plăcut felul în care au fost organizate activitățile, oamenii și buna dispoziție, informațiile despre plante, poveștile și legendele locului, spiritul de echipă, atenția la detalii, regulile clare și bineînțeles gogoșile. Tura aceasta mi-a confirmat încă o dată faptul că înscrierea în CAR a fost una dintre cele mai bune decizii de anul acesta 🙂Să ne revedem cu bine!" (Lucian)

"Cine crede-n zbor e stapan peste zare, spunea Blaga. Ce am trait eu alaturi de voi a fost un zbor pe care-l asteptam demult: zborul inspre mine insami. Un zbor tihnit si linistit. Cât de norocoasă am fost sa fac parte din așa o gasca făină! Va multumesc Alin și Bogdan pentru grija și bucuria cu care ne-ati intampinat, pentru tot efortul depus ca tura sa iasa de vis, pentru răbdare și voioșie. Să vad chipuri destinse, relaxate, oameni pe deplin prezenți și deschiși la tot ce oferă natura și mai ales, deschiși înspre a oferi și a primi cu căldură și bunătate a fost pentru mine revelatia suprema. Atât de recunoscătoare pentru o tură absolut superbă! Ganduri bune tuturor!🤗"(Diana)

"Mulțumesc organizatorilor încă o dată pentru faptul ca ați creat o experiență și nu doar o tură de drumeție cu câteva explicații, o experiență complexă, cu de toate și care se poate realiza doar punând mult suflet . Deci mulțumesc încă o data 🙏🤗" (Adi)

"Auzisem dinainte cât de speciali sunt Munții Cernei și Mehedinți; îi văzusem de la distanță, din Retezat și Parâng, de atâtea ori. A fost momentul perfect să-i cunosc mai bine: un 1 Mai muncitoresc petrecut alături de oameni faini, cu istorisiri despre eroi și flori. A fost o mini-vacanță reușită și binevenită, printre umbrele pinilor negri cocoțați pe stânci, creste pietroase și păduri cu iz balcanic. Am transpirat – ba de frică, deasupra stâncilor, ba de soare –, am mâncat gogoși bune, am admirat frumusețile locului și am învățat despre flora și fauna de aici. M-am delectat cu povești despre eroi din vremuri demult apuse, am râs cu poftă și am închinat un pahar, două, trei. Rețeta perfectă pentru o mini-vacanță la munte. Mulțumesc frumos organizatorilor și colegilor pentru toate acestea – a fost o adevărată plăcere!" (Victor)