La Colindat CAR Valea Poienii 2024

“- Primiți cu colinda?

- Da, primim. Ba chiar vă așteptam.”

Și uite cum în toată agitația lunii Decembrie cu petreceri de Crăciun, cumpărături, curățenie, pregătiri, concedii etc. am reușit să ne ținem promisiunea și anul acesta de a ne vizita bătrânii de pe Valea Poienii în pragul sărbătorilor.

La finalul anului 2024 în 14 decembrie, într-o sâmbătă dimineață, fără zăpadă și cu temperaturi ușor peste 0 grade am plecat cu copii, căței, tolba plină de daruri la colindat pe Valea Poienii.

Cu fondurile strânse am făcut cumpărăturile necesare și am pregătit pachetele cadou, totuși nu știam exact pe câți dintre prietenii noștri îi vom mai găsi în viață anul acesta. Fonduri pe care le-am avut din bunăvoință donațiilor CAR în cadrul proiectul Garage Sale și din donații făcute de participanții la această tură. Vă mulțumim și cu această ocazie.

Așa deci am exersat câteva colinde în punctul de belvedere Dumești și ne-am autointitulat râzând “Corul CAR”. După foarte scurte dezbateri am ales să colindăm "Cerul și Pământul" și "Steaua sus răsare", cele două colinde fiind considerate potrivite pentru toate vârstele și toate vocile :) 

Cu glasurile încălzite și cu zâmbetul pe buze am lăsat mașinile și am pornit voioși spre sat. Ne-am bucurat că povara rucsacilor grei din anii trecuți a fost preluată cu mașina de colegul nostru Neamțu Adrian, caruia îi mulțumim. 

Din fericire câte fumuri am vizitat în 2023 au fost acolo și la final de decembrie 2024.

1. Dl Victor împreună cu sora sa așteptau să taie porcul, zicea că-i cam vizitează ursul uneori.
2. Pe Ionel nu l-am găsit acasă, dar era o doamnă, care ne-a ascultat cu drag colindul și ne-a servit cu mere adevărate :).
3. De la Ionel am mers spre familia Doliste. L-am găsit pe dl Viorel în pădurea de deasupra casei încercând să coboare vreascuri de lemne. O facea cu mare greutate din cauza durereilor de artroza. Din fericire colegii au sărit și l-au ajutat să coboare lemnele până la căsuța lor. Dna Sabina se mișca foarte greu.
4. De la casa fostului poștaș Viorel Doliste am mers spre casa lui Sabin, pe care nu l-am găsit acasă.
5. Mai departe am ajuns la casa lui Stefanut Iosif, care la cei 91 de ani ai săi nu ne auzea foarte bine. Dl Iosif de o simplitate extraordinară ne-a zis că se simte singur numai radioul îi mai încălzește sufletul cu ziceri bisericești.
6. Ultimul fum vizitat, pe coama dealului a fost Dorin, care la cei 50 de ani ai săi, în plină forță, îi sprijină pe toți ceilalți, ajutandu-i cu lemne, pâine și alte cele necesare.

E un sentiment plăcut acela de a oferi și de data aceasta nu ne referim doar la lucruri materiale (pachetele de sărbători fiind foarte utile și binevenite) dar și la cel mai prețios dar al nostru și anume timpul. Timpul pe care ni-l alocăm de sărbători pentru a fi alături de cei dragi.

Mulțumiri tuturor celor implicați. Vă dorim un an nou fericit și “la mulți munți” cum ar zice Dnul Dinu și Dna Marlene (inițiatorii acestei activități de colindat devenită tradiție de Crăciun în CAR).

Ne-am bucurat tare ca ne-am revăzut bâtrânii de pe Valea Poienii și anul acesta și sperăm să-i revedem și anul viitor alături de voi. Vă mulțumim.

Articol redactat de Anca Brisan și Alexandra Vasilache