La Vlădeasa - Drumeție pentru studenți

Aceasta este a 3-a drumeție organizată pentru studenți la care particip de când fac parte din CAR Cluj. De altfel, prima mea drumeție la care am participat în cadrul clubului a fost în calitate de voluntar, la tura organizată de Vlad M. pentru studenți. Mi-a plăcut extrem de mult ideea de a împărtăși cunoștințele despre munte, așa că am reușit să organizez o tură cinci luni mai târziu, în toamnă, când au revenit studenții în Cluj, iar acum am avut ocazia să o ajut pe Laura P. cu această tură devenită oarecum tradiție.

Din nou, succedată de sesiunea de educație montană, susținută de această dată de Vlad M., Laurențiu B. și mine, Laura P. a strâns gașca veselă de voluntari (Sorana K., Georgiana B., Roxana R., Laurențiu B., Bogdan B., Vlad P.), o selecție atentă de studenți și, cu puține erori de numărare, sâmbătă, la ora 8:30, ne-am pornit către cunoscutul circuit din Masivul Vlădeasa.

Se anunța o prognoză excelentă, așa că am pornit fără emoții de la Cabana Vlădeasa spre vârf, în jurul orei 10:30, după ce ne-am alimentat cu apă și ne-am asigurat că vom avea clătitele pregătite la întoarcere. Primii 2 km i-au surprins pe unii dintre studenți, dar fără să-i descurajeze. Pentru o mică parte dintre ei, a fost prima ieșire la munte. De aceea, până pe Vârful Vlădeasa, am avut câteva pauze, mai degrabă regrupări, deoarece ritmul grupului nu era unul constant, mai ales că am fost 30 de persoane (de fapt, admiram peisajul și ne bucuram de vremea bună). De asemenea, într-una dintre pauze, noi, voluntarii, am făcut o scurtă prezentare despre noi, despre de ce ne place la munte și despre cât de șmecher e în CAR, apoi studenții au spus câteva cuvinte despre ei.

După 2 ore, am ajuns la Vârful Vlădeasa. Acolo am luat prânzul, urmat de o bine-meritată relaxare după urcarea susținută. Peisajul părea să fie destul de trist, pentru mine. După ultima vizită de acum 6 ani, pădurile din zare păreau mai rărite, iar Lacul Floroiu era gol, ceea ce m-a supărat destul de tare, mai ales că nu am găsit nicio știre despre motivul golirii. În rest, lumea s-a simțit foarte bine până atunci și era dornică să continue drumul.

Pauza bine-meritată s-a terminat și, cum zice vorba, „Călătorului îi șade bine cu drumul”, am pornit către următorul obiectiv. În urma discuțiilor cu unii dintre studenți, am ajuns la concluzia că ei își doresc să meargă la munte, dar nu au, să zicem, o gașcă, iar aceste drumeții organizate de CAR Tineret îi strâng cumva împreună. Ceea ce mă bucură și îmi dă impresia că facem bine ceea ce facem.

Ajunși la „Avalanșa”, ni s-a deschis peisajul cu Pietrele Albe și niște păduri mai zdravene. După scurta ședință foto de grup, i-am dat la vale pe traseul nemarcat. Unii mai repede, alții mai încet, am ajuns din nou pe traseul nostru de circuit, continuând drumul spre cabană.

Multe de povestit nu mai sunt de aici, decât că toată lumea a fost mulțumită de ieșire. După 6 ore de mers am revenit la cabană. Clătitele au fost bune, vremea de vis și berea rece (fără alcool). De această dată, am rămas plăcut surprins să văd că toți participanții au fost bine echipați.

Activitatea a fost organizată în cadrul Secțiunii CAR Tineret.