In memoriam Radu Rad
Când tinerețea, nebunia, hobby-urile și plăcerile vieții îți umplu timpul, și toate se derulează cu o viteză mare în viața ta, nu prea ai timp să te gândești la efemeritate.
Această ieșire a fost gândită ca o sărbătoare a vieții și o prețuire a momentului, o incursiune în trecut. Cu doi ani în urmă, ne bucuram de clipurile de promovare a skiului de tură și ne amuzam de coloana sonoră, in special de Let’s do it again. Atunci ne propuneam să ne întâlnim cât mai mulți iubitori de schiului de tură și să ne bucurăm de zăpadă și de locuri sălbatice din Munții Carpați și nu numai. Însă, viața ne-a surprins pe toți și ne-a pus să reflectăm la esența ei cînd prietenul nostru Radu a fost privat de bucuria de a trăi.
Vestea tristă ne-a făcut pe toți să dăm mai multă prețuire momentelor petrecute împreună. Întâlnirea din acest an a fost a doua de la dispariția prietenului nostru și a avut ca și scop reamintirea ultimelor linii și cadre date împreuna cu Radu la Borșa, Maramureș.
Și de această dată siguranța participanților a fost pe primul loc iar omogenitatea grupului a depins de experiența fiecăruia. Din aceste motive am decis ca tura să fie pentru persoanele cu nivel mediu spre avansat în schiul de tură. Interesul colegilor a fost neașteptat de mare, iar pensiunea rezervată a fost neîncăpătoare fiind nevoie de o a două unitate de cazare. Am înălțat un singur gând 30 de frumoși.
Vineri ne-am adunat pentru socializare și pentru pregătirea zilei de sâmbătă, seară în care am avut timp să ne cunoaștem și să împărtășim amintiri de munte cu colegii mai noi și cu bunii noștri prieteni de la AlpinExpe.
Sâmbătă am plecat de la cazare pe o ploaie de vară cu +1°C iar când am ajuns la locul de întâlnire (Pasul Prislop) ningea ca în povești. Aici după o scurtă ședință tehnică am plecat spre Poiana Știol 23 de oameni, ceilalți prefarând pârtia. Vântul și umiditatea ridicată ne-a determinat să facem o coborâre din vârful Știol până la malurile pârâului Bistricioara, La urcarea înapoi pe Știol, zece dintre noi au ales să facă cale întoarsă spre pârtia Prislop iar 13 temerari care au ales să înfrunte viscolul am coborât pe pârtia veche până la refugiul salvamont de la capătul telescaunului.
Coborârea a fost un deliciu datorită vântului slab și starea zăpezii impecabile. Cu îngăduința oamenilor de la telescaun am intrat într-o cabană, unde ne-am schimbat hainele ude și am luat prânzul.
Ajunși înapoi în vârful Știol, am continuat drumul spre pârtia Prislop și de acolo în formație completă ne-am îndreptat spre cazare.
A urmat o seară animată în care am dansat, am cântat și ne-am bucurat de tombola AlpinExpe, cărora le mulțumim pentru că sunt alături de noi și ne susțin în activitățile noastre montane.
Obiectivul nostru de a doua zi a fost să urcăm pe Piciorul Oanciului, obiectiv atins după ce am avut întâlnirea de dimineață cu scurta ședință tehnică în care am verificat echipamentul individual. Vremea a fost mult mai prietenoasă cu noi, ningea liniștit, fără vânt și vizibilitate mult mai bună față de ziua precedentă.
După o urcare de fix o oră de la mașini până pe vârful Știol, am coborât până la pârâul Bistriciorul, am traversat pe o punte îngustă de zăpadă și am urcat pe Piciorul Oanciului cu o scurtă pauză în stâna care poartă numele piciorului. Starea zăpezii a fost nemaipomenită, am desenat versantul cu numeroase linii. Șase persoane ne-am îndreptat spre mașini iar șapte persoane au rămas pentru mai multe linii.
Mulțumim celor prezenți pentru că au înțeles și simțit scopul acestei ieșiri, acela de a rămâne vie amintirea colegului, prietenului nostru pasionat de frumos, Radu Rad. Ne dorim să ne revedem sănătoși în cât mai multe ture ‘left right left’.
Relatare: Sorin Hosu
