O noapte în Ceahlău, la Cabana Dochia

Muntele, vinul și prietenii fac casă bună împreună – se știe asta deja, dar noi am dovedit încă o dată că așa este, în weekendul 7–9 noiembrie, în Masivul Ceahlău.

Paisprezece voinici am pornit, care mai de care mai hotărâți, spre destinație: fie vineri seara către orașul Gheorgheni, pentru o "încălzire" a workshop-ului de degustat vin ce se promitea a se ține sus, la Cabana Dochia, fie sâmbătă dis-de-dimineață. Benzina am plătit-o până la Cabana Izvorul Muntelui; de acolo în sus urma să "plătim" cu pași, în schimbul aerului tare și al priveliștilor de vis din Masivul Ceahlău.

Am tot urcat noi așa, cu voie bună și pas domol, vreo 8 km și 1100 m diferență pozitivă de nivel, admirând pădurea și marea de nori pe care o lăsam în urmă, acoperind văile dimprejur.

Pe la jumătatea urcușului dăm de o poiană frumoasă, unde ne tragem sufletul. Se spune că e "Poiana Maicilor", iar întreg masivul este considerat ca fiind încărcat spiritual. Nu mai mergem mult și ne bucurăm când o capră neagră ne urează bun venit la „Clăile lui Miron”, coloșii de piatră impunători care par că păzesc muntele.

Spre după-amiază, după aproximativ 4 ore și jumătate, ajungem la Cabana Dochia, unde ne bucurăm de o ciorbă caldă și de priveliște.
Curajoși cum suntem, nu poposim prea mult, pentru că avem planuri mari: "să batem Toaca". Așa că ne pornim spre Vârful Toaca, cu gândul să privim de acolo apusul. Norii ne jucau niscaiva feste, dar nu ne-am dat bătuți până nu am urcat cele 519 scări ce duc spre vârf. Întorși la cabană, ne-am bucurat să descoperim că temele erau făcute și fiecare scotea câte un vin bun de degustat din ghiozdan. 😊

Vremea ține mai mult cu noi în dimineața următoare, iar răsăritul de la Cabana Dochia este, așa cum se spune, minunat. Ne bucurăm de soare, de un mic dejun copios și pornim spre vale, de această dată pe un traseu care avea să ne scoată în cale „Camera Pătrată”, o formațiune aproape perfect tăiată în stâncă, sub formă de cerc. Glumim… pătrat! Citim cu încântare legendele locurilor pe care le descoperim – despre comori ascunse în stâncă, despre iubirile haiducești de la „Piatra cu apă” – și ne continuăm drumul spre mașini prin pădurea fermecată.

Cu povești și glume fel de fel, cei aproape 8 km și 3 ore și jumătate de coborâre nu se simt prea grei, deși solul e puțin alunecos prin pădure, iar aventura noastră prin Ceahlău se încheie înapoi la Cabana Izvorul Muntelui.

Cristina Costea - 10.11.2025