Raport de tură - Drumeție în Munții Făgăraș, Cabana Suru și Vf. Gorganu, Munții Noștri

Sâmbătă dimineața, în jurul orei 9, ne-am adunat la capătul sudic al localității Sebeșu de Sus, pregătiți pentru o aventură memorabilă în Munții Făgăraș. Am parcat mașinile chiar înainte de podul peste Moașa Sebeșului. Până au venit toți participanții am distribuit hărțile Munții Noștri, luând cu noi MN07 - Harta de drumeție a Munților FĂGĂRAȘ ediția a 4-a.

Planul zilei a fost să urcăm pe Culmea Moașei, pe triunghi roșu (TR), până la Caba Suru continuând apoi până pe Vf. Gorganu (1840 m). La întoarcere, de la cabană, urma să coborâm pe vale, punct roșu (PR). Prognoza anunța ploaie după prânz, așa că de îndată ce ne-am strâns cu toții am și pornit.

Imediat după intrarea în traseu am întâlnit o stână la care avea loc tunsul oilor, activitate importantă ce are loc, de regulă, în perioada cuprinsă între jumătatea lunii mai și jumătatea lunii iunie. Am avut norocul să dăm peste o salamandră comună, numită și salamandra de foc, un amfibian cu aspect inconfundabil, de culoare neagră cu pete galbene, pe poteca umedă. Urcarea pe Culmea Moașei este pitorească, cu pante line punctate ici și colo de porțiuni mai abrupte însă scurte care adaugă un strop de provocare. Poteca este pe unele porțiuni lată și încăpătoare iar pe altele îngustă, necesitând parcurgerea în șir indian. Grupul a avut un ritm excelent, am avut doar câteva pauze scurte pentru regrupare, gustări și, bineînțeles, studierea hărții. Din păcate norii au început să se adune de-asupra crestei principale și înainte de ora 12 a început să plouă. La început mărunt după care moderat spre puternic și cu particule de gheață. Am luat rapid jachetele impermeabile și, cine a avut, suprapantalonii, am tras husele de ploaie peste rucsacuri și am continuat urcarea. Bolovanul Piatra Fericirii cu un smiley face a pus un zâmbet și pe fețele noastre, cabana fiind foarte aproape de acesta.

În jur de 12:10 eram cu toții la adăpost la cabană, schimbând hainele ude și punând straturi de haine pe noi. Ceaiul cald, cafeaua și ciorbele de fasole sau legume ne-au încălzit și potolit foamea și pofta. Cabana este amplasată într-o zonă încântătoare, la 1450 m altitudine, și dispune de locuri de cazare, sală de mese, grup sanitar cu duș, WC și chiuvete cu apă curentă. În interiorul cabanei se intră doar cu papuci / șlapi de casă, ceea ce ajută pentru a păstra curățenia. La un moment dat ploaia s-a oprit și cerul s-a deschis puțin, dându-ne ocazia să explorăm zona din jurul cabanei și să sperăm că cerul se va limpezi și vom putea continua. Din păcate nu a fost așa și în jurul orei 14 am decis să coborâm, tot pe TR, pentru a evita porțiunea mai abruptă și alunecoasă acum de pe PR, precum și trecerile necesare prin vale. Coborârea a fost plăcută și ne-am bucurat de un soare cald într-o poieniță unde am zăbovit puțin. La finalul traseului am făcut câteva poze după care ploaia ne-a pus pe fugă pâna la mașini (16:20) iar apoi spre casă.

Deși vremea nu a fost întotdeauna de partea noastră, colegii din club și frumusețea peisajului ne-au făcut să uităm de ploaie. Abia așteptăm să explorăm mai mult această zonă minunată!

Ture pe placul vostru!

Tudor B.