Schi de tură în Munții Călimani

Cum vremea a început să arate în sfârșit a iarnă, nu am vrut să pierd ocazia de a pune din nou focile pe schiuri alături de inimoșii membri ai CAR Cluj. Mai ales că evenimentul avea loc în zona munților Călimani, unde noi cei din Târgu Mureș ne aruncăm rapid la câte o tură.

După cum bine a gândit Serghei organizarea turei, ne adunăm începând de vineri seară la Lunca Bradului, fiind cazați într-o casă cu specific local tradițional vânătoresc. Astfel, am avut timp să ne cunoaștem și în realitate, nu doar de pe Facebook sau WhatsApp. 

După tradiționalul welcome drink asezonat cu merindele puse cu grijă în straiță de acasă, limbile ni se dezleagă și o dăm în povești cu amintiri din ture cu peripeții, concursuri sau pasiuni comune. Eu cu Alex am tras paiul scurt și paharul mai lung continuând dezbaterile mai adânc în noapte, ca doi oameni care nu s-au văzut de-o viață. Așa și era... doar abia ne-am cunoscut.

Urmând instrucțiunile lui Serghei, dimineața la ora 9 suntem pregătiți să pornim cu mașinile spre traseul propus: refugiul de sub Șaua Negoiu. Până aici avem de parcurs valea Ilvei, în jur de 18 km cu mașinile, apoi pe foci urmând în continuare firul pârâului. De la mașini am mai avut de parcurs pe foci cam încă 6-7 km, prilej cu care ne-am acomodat mersului târșâit și ne-am testat abilitățile de a traversa de câteva ori pârâiașul. 

Cei cu experiență mai îndelungată ca Laurențiu și Tudor fiul său, Alin, Cristina, Dragoș și Hunor nu au avut probleme cu firul de apă și bolovanii ascunși sub căciulile de zăpadă. Însă cei mai începători au simțit că schiul de tură conține și elemente de balet. Cărarea a devenit tot mai abruptă dar cu pauze stabilite la momentul potrivit, mai o glumă, mai o poveste lângă un ceai și un sandwich, nici nu am simțit când am ieșit din pădure în platoul de sub Șaua Negoiului Unguresc în mijlocul căreia trona mândrul refugiu construit de Salvamont Mureș. 

Urcăm până la refugiu să ne tragem sufletul, stăm câteva minute preț de-un ceai și apoi hotărâm să urcăm până în Șaua Negoiului. După aproape un kilometru vântul s-a întețit aducând o ninsoare cu măzăriche ce pătrundea prin toate orificiile, așa că am făcut tranziția și am dat-o la vale până la liziera pădurii. 

Atât de fain a fost încât o parte din noi am hotărât să mai urcăm odată, chiar dacă soarele dădea semne că vrea la culcare. Coborârea a fost de vis, chiar dacă o parte a fost prin rafale de vânt și fulgi înțepători. Apoi pădurea ne-a pus la încercare talentul de a evita copacii și rădăcinile. După acest scurt examen de abilități pe doage, îi dăm la vale la lumina frontalelor pe urmele făcute de noi la urcare și într-o oră suntem la mașini.

Evident, urmează cina, discuții despre tură și o tombolă surpriză pusă la cale de AlpinExpe, TSL și C.A.R. Bidoanele de apă și termosurile TSL au fost tare apreciate de fericiții câștigători. Mulțumim pentru gest!

A doua zi, Serghei ne-a pregătit un traseu mai scurt dar la fel de frumos. Cei mai obișnuiți cu schiurile și cu efortul au ajuns până pe vârful Tihu, la 1799 m. Ultima porțiune este o urcare abruptă care scoate sufletul din om, iar la coborâre scoate chiotele din schiori. Aici ne-am împărțit în mai multe grupuri și fiecare a urcat până unde a crezut că e mai confortabilă coborârea. 

Unii am învățat tehnici noi de urcare, am exersat întoarceri și tranziții. Apoi am coborât spre mașini aducând o grămadă de poze și amintiri. 

Mulțumim lui Serghei pentru organizare, mulțumesc tuturor colegilor de club și participanților la o ieșire tare faină în care s-a schiat dar s-a și râs! Am învățat lucruri noi unii de la alții pe partea tehnică, dar cel mai mult am simțit coeziune între oameni faini. Sa ne fie de bine!

Luci Gligor - Targu Mures