Sub cerul Retezatului - 4 zile de lacuri glaciare si creste alpine

        Fiind la început de drum în ceea ce privește organizarea drumețiilor în cadrul CAR, dar cu speranța că voi avea cu cine să merg pe cei mai vii munți, după părerea mea, am decis să postez tura de 3 nopți pe care doream să o fac de unul singur în Munții Retezat, iar singura persoană care s-a conformat cu planul prestabilit al traseelor a fost Matei.

        Așadar, în formația de la momentul actual, am dorit să plecăm vineri(19.06) din Cluj-Napoca ca să ajungem la Poiana Pelegii cu mașina, respectiv la Lacul Bucura înainte de lăsarea nopții, pentru a ne putea instala corturile și a ne desface bagajele în timp util, urmând ca în următoarele 3 zile să facem câte un traseu aventuros, care să ne antreneze rezistența fizică la diferențele de nivel și care să ne împlinească sufletește, însă, din cauza vremii schimbătoare, am reușit să facem doar două din traseele propuse. Ajunși la locul de camping și rămânând fără activități importante de făcut,  am început să intrăm în discuție cu un grup restrâns de oameni aflați la refugiul salvamont, discuții care ne-au captivat atât de tare, încât acestea s-au întins până după lăsarea nopții, însă frigul de afară a fost semnalul de alarmă care ne-a amintit că mâine trebuie să ne odihnim pentru că va urma o tură dificilă, dar superbă.

        Primul traseu ne-a obligat să părăsim corturile încă de la ora 8 dimineața, cu rucsacii plini de apă și de mâncare, deoarece aveau să urmeze 13 ore de traversat principalele locuri ale Munților Retezat. Obiectivele traseului au fost următoarele: Vf.Peleaga - Vf. Păpușa - Vf.Țapului(deasupra Tăului Țapului) - Porțile Închise - Vf.Mare - Lacul Galeș - Tăurile din Valea Rea - șaua Pelegii - Vf. Custura Bucurei - Vf. Judele. Deoarece următoarea zi (duminică) se preconizau ploi după ora 13, am dorit să schimbăm planului traseului, astfel încât să putem ajunge pe Vf.Judele prin Vf.Custura Bucurei pe o suprafață tehnică solicitantă, dar uscată și mai sigură, datorită vremii bune. Așadar, din planul de 1800m diferență pozitivă de nivel, am ajuns să facem peste 2100m diferență de nivel, pe o distanță de 21km, doar că timpul estimat de către aplicație avea să fie altul decât cel real. În general, aplicația Mapy tinde să scadă timpul total până la destinația finală, însă munții în care am decis să mergem sunt mai dificili, întrucât numai niște oameni antrenați fizic și psihic îi pot face față. În fine, noi am luat atitudine și ne-am conformat cu dorința de a reuși să parcurgem toate cele planificate de la cort, însă nu în 10 ore și un sfert, așa cum indica aplicația, deoarece am parcurs 3 trasee tehnice într-o singură zi, iar aplicația nu poate măsura corect un asemenea parcurs. Prin cele 3 trasee tehnice mă refer bine-nțeles la Porțile Închise(totuși, nu este unul dificil, ci necesită doar puțină atenție), la urcarea din șaua Vârful Mare pe vârful Mare și la urcarea din șaua Judele pe vârful Judele. În final, am ajuns în jurul orei 21 la corturi, loc în care ne-am întâlnit cu un alt grup de persoane. Între timp, Matei a mers direct la cort, iar de oboseală nu a mai rămas cu noi, însă eu am rămas cu aceștia până după lăsarea nopții, timp în care am fost servit cu cele mai savuroase băuturi și am discutat despre principalele subiecte actuale.

        Al doilea traseu avea să fie ceva mai ușor. Am plecat duminică, în jurul orei 10. Obiectivele au fost următoarele: Vf. Bucura II - Vf. Bucura I - Vf.Sîntămăria - Vf.Slăveiu. Din fericire, vremea s-a schimbat în bine, ploaia nemaifăcându-și prezența, în condițiile în care se preconizau ploi de luat în seamă după ora 13. Traseul a durat aproximativ 5 ore și jumătate, iar aplicația indica că vom face 4 ore și jumătate, însă porțiunea dintre șaua Judele și vârful Slăveiu a fost marcată de momâi, iar traseul era doar pe pietre uriașe. Pe scurt, a fost un traseu destul de solicitant, s-a desfășurat pe o distanță de 10km și a avut o diferență pozitivă de aproximativ 800m. Ajunși devreme la Lacul Bucura, am avut tot timpul din lume să admirăm panorama de acolo. Seara ne-am hotărât să nu mai facem traseul care ducea spre vârful Custura și să ne întoarcem înapoi la mașină, deoarece luni, în perioada amiezii, se anunțau niște ploi serioase în toată țara, dar mai ales la munte. Așadar, seara am început să ne strângem jucăriile, iar a doua zi dimineața, am coborât spre Poiana Pelegii, deoarece începuse să ne înnoreze serios.

        În final, putem spune că a fost o tură plină de aventură și de momente memorabile, în care am reușit să descoperim frumusețea sălbatică a Munților Retezat și să ne testăm limitele fizice și psihice. Chiar dacă vremea schimbătoare ne-a obligat să renunțăm la unul dintre traseele planificate, cele două zile petrecute pe creste au compensat din plin prin peisajele spectaculoase, provocările întâlnite și experiențele trăite. De la lungile ore petrecute pe trasee tehnice până la serile petrecute în compania altor iubitori de munte, fiecare moment a contribuit la farmecul acestei aventuri. Am revenit acasă cu bine, obosiți, dar mulțumiți, cu amintiri frumoase și cu dorința de a reveni cât mai curând în Retezat pentru a descoperi și celelalte trasee pe care vremea nu ne-a permis să le parcurgem de această dată. Din păcate, dimensiunea pozelor din galerie este una prea mare, așadar nu am putut selecta cele mai frumoase poze din tura noastră, însă amintirile vor rămâne garantat.