Tabăra internațională pentru tineret | Via Transilvanica

În perioada 23-26 aprilie am avut ocazia să participăm la una dintre cele mai aparte experiențe organizate în cadrul Clubului Alpin Român. Împreună cu colegii din Club Alpino Italiano Giovani, șapte români și opt italieni am pornit pe Via Transilvanica, pe segmentul Mediaș – Sighișoara, într-o experiență care avea să însemne mult mai mult decât o simplă drumeție de câteva zile.

Pentru câțiva dintre noi, totul a început încă din ziua 0, miercuri seara, când ne-am întâlnit cu colegii italian la restaurantul Valahia din Cluj, la propunerea lui Vlad M. Cred că acolo s-a format prima conexiune între noi, în jurul mesei, un loc și un moment în care aveam să ne regăsim de multe ori pe parcursul întregii experiențe.

Colegii italieni au încercat pentru prima dată multe mâncăruri românești: sarmale, mici, mămăligă cu brânză și alte bunătăți. Le-a plăcut foarte mult mâncarea, ceea ce ne-a bucurat, mai ales pentru că italienii chiar iubesc și apreciază mâncarea bună. Cred că acesta a fost unul dintre cele mai prezente subiecte din toată excursia, luarea mesei împreună. 

A doua zi dimineață ne-am întâlnit cu restul colegilor și am pornit cu microbuzul spre Mediaș. Odată ajunși în Mediaș, înainte de plecare, ne-am oprit la o cafeneaua “Friends”, unde am luat prima ștampilă Via Transilvanica și o cafea care parcă ne-a dat tuturor și mai mult entuziasm pentru ce urma. Ne-am luat rămas bun de la orașul Mediaș și am pornit la drum.

Am început drumul care urma să ne poarte prin zone mai retrase, prin păduri și peste coline, prin sate unde timpul părea că se mișcă altfel. Drumul în sine nu a fost unul foarte dificil din punct de vedere al efortului fizic. Via Transilvanica este mai degrabă un traseu de pelerinaj, asemănător cu Camino de Santiago, unde scopul nu este performanța sau atingerea unui vârf, ci experiența în sine, oamenii și tot ce se întâmplă între punctul de plecare și destinație. Cred că abia la finalul turei am înțeles cu adevărat de ce alegerea acestui traseu a fost atât de potrivită pentru un schimb cultural între noi și colegii italieni.

Prima zi, Mediaș – Richiș, a avut aproximativ 28 km și 600 m diferență de nivel. A fost o zi perfectă pentru acomodare. Am vizitat biserica fortificată din Moșna, iar apoi biserica evanghelică din Nemșa, unde am fost primiți de Liviana și Remus, care se ocupă cu conservarea și restaurarea bisericii seculare. A fost un sentiment aparte să intrăm într-o biserică păstrată aproape în starea ei originală. Am putut vedea modul în care timpul își lasă amprenta, iar tocmai asta oferea bisericii un farmec aparte. Tot aici am aflat de la gazdele noastre despre perioada în care a slujit aici Stephan Ludwig Roth, profesor și pastor luteran sas care a militat pentru drepturile românilor din Transilvania.

Seara am ajuns în Richiș, unde am fost cazați în niște case săsești restaurate foarte frumos, păstrând farmecul vechi al locului, cu mobilier din lemn, lumânări, biblioteci și o atmosferă foarte liniștită. Cina am luat-o împreună cu toată gașca la un punct gastronomic local și a fost din nou un moment care ne-a apropiat foarte mult. 

Ziua a doua, Richiș – Mălâncrav, a fost cea mai solicitantă: 32 km și aproape 1000 m diferență de nivel. Ne-am oprit și în Biertan, unde colegii italienii au fost foarte impresionați de sat și de biserica fortificată. Am făcut multe poze și am fost surprinși de atmosfera medievală a locurilor prin care treceam.

Pentru mine, una dintre cele mai frumoase părți ale acestei ture a fost faptul că am avut ocazia să trecem prin sate în care timpul pare că se mișcă altfel. Găini și rațe pe drum, biciclete lăsate fără griji în mijlocul drumului, copii care alergau afară, oameni care stăteau pe bancă și ne salutau cu drag. În multe momente aveam impresia că ne reconectăm cu o viață mult mai lentă și mai simplă, de care aproape uitasem. 

În ziua a treia am pornit din Mălâncrav spre Sighișoara și am parcurs 32 km. Grupul era deja mult mai unit și simțeam că se formasera prietenii. Drumul curgea foarte natural, cu multe povești și multă voie bună. Pe traseu ne-am oprit la un mic magazin din sat, unde un domn a deschis special pentru noi și ne-am bucurat cu toții de câte o înghețată și snacksuri. Am admirat pe drum oi, capre, am și mângâiat un mânz.

Ajunși în Sighișoara, ne-am cazat în centrul vechi și am ieșit să mâncăm împreună la un restaurant italian, ironic, dar nu am știut asta pana nu am ajuns acolo. Mancarea a fost buna iar colegii italieni au aprobat calitatea pizzei. Seara am urcat până la Biserica din Deal, unde am rămas la povești și am făcut un toast pentru experiența pe care am trăit-o împreună și ne-am mulțumit că ne-am fost alături.

În ultima zi am rămas câteva ore prin Sighișoara, am vizitat orașul, muzeul din turn și apoi ne-am întors spre Cluj. Ajunși în oraș, o parte dintre noi ne-am luat rămas bun, pentru că urma din nou viața de zi cu zi și munca de luni dimineață. Colegii italieni împreuna cu Vlad P. și Georgiana au ieșit în oraș unde au luat cine împreună.

Vlad M. mai păstrase o ultimă surpriză pentru noi și, parcă din dorința de a mai avea încă un moment împreună, ne-a invitat și a doua zi, luni, la un ultim mic dejun, la Eggcetera. A fost o ultimă experiență foarte faină, care parcă a făcut despărțirea puțin mai frumoasă.

Ne-am luat rămas bun cu sufletul deschis și cu promisiunea că ne vom revedea. Italienii erau din zone diferite ale țării și ne-au spus că suntem bineveniți oricând la ei. Și noi le-am spus același lucru.

Au trecut o luna de la terminarea turei până la momentul scrierii acestui jurnal, iar grupul nostru de WhatsApp este încă activ. Ne trimitem poze, glumim și ne aducem aminte ce frumos a fost. Pentru mine, acesta este probabil cel mai bun semn că experiența aceasta chiar ne-a apropiat și că a însemnat ceva pentru fiecare dintre noi, probabil mai multe decât ne-am așteptat.

Cred că experiența asta ne-a arătat tuturor cât de simplu poate fi, uneori, să se lege ceva foarte frumos între oameni. Ce părea la început doar o drumeție de câteva zile a ajuns să ne apropie foarte mult de colegii din CAI Giovani și să ne facă să ne dorim sincer să ne mai revedem.

Simt că experiența asta a deschis o poartă către ceva mai mare decât o simplă tură. Sperăm ca acesta să fie doar începutul pentru cât mai multe astfel de schimburi culturale, ture și prietenii.

Text de Henrietta T.

Impresii:

Nicola F.

My experience during the project was truly amazing. The hiking route was accessible and enjoyable, offering everyone the opportunity to connect and spend quality time together without too many difficulties along the way.

Another aspect I appreciated was the presence of villages along the route, which created a sense of safety and comfort, knowing there was always the possibility to stop and recover if needed.

The cultural immersion was especially meaningful. The history of Transylvania is not widely known in Italy, so the discussions with the guides and the group became a valuable opportunity for learning and personal growth. I also really enjoyed the hostels and the traditional gastronomic experiences, which added even more authenticity to the journey.

Most importantly, the CAR team welcomed us like brothers and sisters. Throughout the project, we truly felt like one big family. It was inspiring to discover that young people from different countries, sharing similar passions, also share many common values and perspectives. The conversations we had together were meaningful and thought-provoking.

It was a real pleasure meeting such a wonderful mix of people — individuals with ideas, initiative, sensitivity, and humility. I sincerely hope we will have the chance to meet again in the future.

Thank you once again for everything and for the kindness and care shown throughout the experience.

Cristina F.

Three days of trekking, 90 km of emotions: from Medias to Sighisoara, immersed in rolling hills and timeless villages.

We walked from one village to another, experiencing the local culture and visiting remarkable places such as the fortified churches, some of them inscribed as UNESCO World Heritage sites, including Biertan ⛪️

We were welcomed by the genuine hospitality of the local people: we ate and stayed in their homes, sharing simple yet meaningful moments 🤝

This Camp was much more than a hiking experience: it was a valuable opportunity for exchange beyond national borders, to get to know another European club, its practices, and many young people united by same passion for the mountains 🥾

We came back home frome Romania with new horizons in our eyes and the desire to keep walking together 💚