Tabăra Primăverii, Padiș 14-17 mai 2026

La mijlocul lunii mai, gazdele noastre de la cabana Cetățile Ponorului ne-au primit din nou, cu ocazia unei ieșiri de primăvară prin cărările Parcului Natural Apuseni.

Zece colegi din CAR alături de doi invitați - sperăm viitori membri, ne-am întâlnit joi în vremea cinei la cabană și-am pus la cale programul următoarelor zile.

Cu teama de a nu fi nevoiți să abandonăm vreo drumeție planificată din pricina prognozelor meteo pesimiste, am pornit la pas vineri dimineață, într-o tură clasică de Padiș. Bifate pe rând au fost: ponorul de la Cetăți, balcoanele lui, iar mai sus avenul Borțig urmat de hectarele verzi de leurdă de pe culme, ghețarul Focul Viu și mai apoi frumoasa panoramă de la Pietrele Galbenei. O zi frumoasă de relaxare și încântare, poate chiar una de pregătire pentru ieșirea de anduranță din ziua următoare. Gustoasă cina, fierbinte sauna și primitor ciubărul de la cabană, după o zi de drumeție!

Fiindcă propunerea pentru ziua de sâmbătă consta în parcurgerea spectaculoaselor chei ale Galbenei, un traseu mai lung deci mai solicitant și fiindcă ploile prognozate cu o zi înainte n-au căzut, dar altele mai serioase erau luate în calcul, în dimineața acelei zile grupul nostru a pornit ceva mai repede într-un pas ceva mai susținut. Ora 15 la care se anunțau aceste ploi trebuia negreșit să ne prindă pe întoarcere, trecuți de șaua Borțig. Tot prognozele meteo ne-au indicat și sensul de parcurgere al cheilor, dinspre podul de la ieșirea apei în amonte, spre izbucul ei. În felul acesta, o aversă căzută mai repede, ne-ar fi găsit teoretic trecuți de zona cheilor în care traseul turistic intersectează firul apei.

Am găsit la coborârea spre chei, o poiană a Florilor pe care n-o mai văzusem de mulți ani, parțial împădurită, frumoasa ei potecă șerpuind ascunsă prin vegetație tânără. Își revendică natura pas cu pas teritoriul pe care noi i-l recedăm, și bine face.

Galbena era așa cum ne așteptam, mai mare decât de obicei, cu zone în care lanțurile de picior erau sub luciul apei, iar pereții canionului fără excepție umezi încă de la intrare, motiv pentru care trecerea în siguranță ne-a luat mai mult timp. Prin vuietul apei și sub răcoarea dată de microclimatul ei, vesela gașcă și-a mai făcut totuși timp să admire la fiecare pas măreția naturii pusă serios la treabă în carstul Padișului. Unde altundeva vei putea găsi în cinci sute de metri niște chei, apoi o cascadă înspumată ce iese cu forță din piatră, apoi liniște până la ponorul de deasupra în care aceeași apă dispare după ce șerpuiește vesel în amonte prin scocurile de piatră de sub izbucul ei?

Așa cum ne programasem de dimineață, la ora 15 treceam de șaua Borțig, tot astfel precum ploaia prognozată s-a materializat și ea, în 17 stropi. Poteca spre coborâre a rămas deci uscată, iar drumeții s-au văzut scutiți de foșnetele pelerinelor.

Cum o fi trecut seara la cabană nu-i întrebați. Gustoasă cina, fierbinte sauna și primitor ciubărul cabanei, pentru drumețul istovit.