Toamna în Buila-Vânturarița

Am prins sfârșitul de toamnă în Buila. După revenirile din Buila-Vânturarița îmi spun “a fost o tură grozavă în Buila”. Impresia va fi aceiași cu siguranță și la următoare vizite, la fel ca anterioarele, fapt ce demostrează clar că muntele ăsta are ceva lipici. Micuțul munte este fascinant, un colț din paradis ascuns prin Carpați, parte din gruparea Munților Căpățânii.

Mica grupare montană Buila-Vânturarița reprezintă cel mai mic parc național din România, va impresiona mulți dintre musafirii care îi vor calca potecile pentru prima dată. Culmea principală are o lungime de circa 14 km, având însă caracter unitar doar între Cheile Costeşti şi Cheile Cheia, cu o mică întrerupere în zona Curmătura Builei. Cheile separă două masive: Arnota (sud-vest, între râurile Bistriţa şi Costeşti) şi Stogu (nord-est, între râurile Cheia şi Olăneşti), care au o înfăţişare diferită de aceea a culmii principale. Creasta are aspect accidentat, doar pe zone restrânse având platouri netezite (Muntele Cacova, Muntele Albu, Muntele Piatra), trăsătura dominantă fiind cea de culme în trepte, dominată de vârfuri rotunjite (Piatra, Buila, Albu) sau ascuţite (Vânturariţa, Vioreanu).

De Buila ne despart circa 320 de km pe care îi facem cu mașinile în aprox 4:30 ore din Cluj. Nu este aproape, motiv pentru care am organizat mereu ture de 3 zile pe acolo. Toamna este faină în Buila, vei găsi culori atât la început de toamnă cât și la sfârșit, pe platourile alpine este mai rece, culorile apar devreme iar pe dealurile împădurite de la poale, pe văi sau prin sate, culorile mai așteaptă. Trupa a adunat 10 membri ai clubului care au venit full echipați pentru încă o tură în stilul preferat de CAR-iști, cu corturile.

 

Vineri:

De data aceasta ne-am adunat pe Valea Otăsău, amonte de satul Bărbătești, acolo sunt poieni faine cu locuri de cort și de parcare pe alese. Seara de joi ne-am adunat aproape toți, mai puțin Radu care vine abia dimineață, el fiind deja prin zonă. Pentru urcare aleg un traseu colorat, mergem pe marcaj PG, o înșiruire de poteci pe culmi împădurite, superbe, muchii aranjate una după alta, parcă așezate cu mâna acolo, asigurand o urcare lină până în Poiana Scărișoara, primul obiectiv al zilei, aflat aproape de abruptul Builei. Urcăm întâi pe culmea Jariștea, apoi Dealul Săliște, o porțiune colorată în care am fost preocupați de strânsul jirului, era din belșug pe sub frunzele de pe potecă. În Poiana Scărișoara facem prima pauză mai lungă pentru masă și hidratare, aici fiind primul izvor permanent cu apă bună. Eram deja pe traseul TR care pleacă din Pietreni și ajunge la Cabana Cheia prin dosul Builei. De la capătul poienii se zărea abruptul sud-estic, porțiunea unde era destinația finală a zilei, Curmatura Builei. Eram pe la 1000 m altitudine, mai aveam de urcat aprox 700 diferență de nivel. Continuăm prin pădure, de la capătul poienii încă puțin până în locul în care cele două marcaje se despart, PG continuă spre Shitul Pătrunsa prin Poaina de la Bulz în timp ce TR cotește stânga, de acolo începea un urcuș pieptiș pe un vâlcel prin pădure până pe culmea Țoii. De acolo urcușul era mai blând, la puțin timp începea să își facă apariția luminișul din Poiana Țoii. În poiană găsim prima stână a zilei, Stâna Țolea, autentică, deși era părăsită. Urma apoi treapta finală prin pădure, încă un hop de 200 m diferență de nivel, după care intrăm definitiv în gol alpin. Cum ieșim dăm de una dintre cele mai faine stâne din Carpați, stâna obștii moșnenilor din Bărbătești, aplasată la baza Muntelui Piatra. Aici facem pauza mare de prânz după care continuăm până la Stâna Cacova urmată apoi de parcurgerea matematică a culmii muntelui Piatra pe marcajul BR.

Era o vreme superbă în acel ultim weekend de octombrie, fără ploi, temperaturi de vară, minimele nopții în jurul a 10 grade numai bune de dormit în corturi cu echipament de trei sezoane. Ajunși în zona Curmăturii Builei observăm mulți turiști aduși de vremea excelentă și toamna de poveste din Buila, o mulțime de corturi și grupuri numeroase, unii puși pe cântat și distracție. Distracția și culcatul la ore târzii nu erau compatibile cu planul nostru din tura asta, noi aveam planificate asfințituri și răsărituri din creastă ceea ce presupunea trezitul cu 2 ore înaintea soarelui în fiecare dimineață. Din lipsă de spațiu în Curmătură suntem nevoiți să campăm în regim de bivuac pe platoul muntelui Piatra, aproape de Curmatura Builei, chiar lângă tăul dinspre Muntele Țucla, un loc panoramic superb din care ne puteam alege vederi ample atât spre asfințit cât și spre răsărit. Ne montam corturile după care ne mai plimbăm puțin prin zonă. Ne întoarcem pe Muntele Piatra iar ziua o încheiem într-un loc panoramic din apropierea corturilor, de acolo aveam vederi ample spre apus.

Aveam să parcurgem vineri 17,3 Km cu diferență de nivel de 1401 m.

Sâmbătă:

Răsăritul a fost superb pe Muntele Piatra. Vreme perfectă, vizibilitate bună, în fața noastră era muntele Țucla, în fundal Cozia și Narățu, în zare profilul Făgărașilor, Iezerul iar Radu zărește vag releul de pe Coștila. Sâmbătă aveam planificată parcurgerea crestei cu bagaj de o zi, din Curmătura Oale până în Curmătura Builei, Muntele Piatra a fost deja parcurs în ziua anterioară. Înainte să pornim de la corturi își face apariția un musafir blănos, cățelușa Bubulina, celebră prin zona, care avea să ne însoțească până la sfârșitul turei. Coborâm în Curmătura Builei iar de acolo mai jos în dosul Builei, până la izvorul de la Troiță. Continuăm prin dosul Builei, traseu TR, parcurgem Poiana de Piatră, Poiana Frumoasă (Fața Piscului), apoi Poiana Piscul cu Brazi, unde urcăm la refugiul care era pitit la baza pădurii. După o pauză continuăm până în Curmătura (șaua) Comarnice apoi Curmătura Oale. De aici începea porțiunea cea mai așteptată de către trupa noastră, abordarea crestei care începea să devină din ce în ce mai accidentată cu două porțiuni de cățărare ușoară. Traseul este marcat BR, acesta înlocuiește vechile marcaje PR. Bubulina reușea să se descurce excelent, mai puțin porțiunile de cățărat unde o ajutam noi. Pe Vf Vioreanu facem pauză mare de masă apoi continuăm traseul pe creastă. De pe Vf Vânturarița se deschidea un platou plăcut ochiului, decorat cu o mulțime de lapiezuri, coborâm în Șaua Ștevioara apoi urcăm din nou până pe Vf Buila. Urmează apoi Vf Albu și Canioanele Albului după care revenim în Curmătura Builei, ne retragem la corturi pe Muntele Piatra. Se apropia asfințitul așa că ne căutăm din nou un loc frumos pentru a admira spectacolul de culoare și lumină pe cer și pe culmile Muntelui Piatra.

Aveam să parcurgem sâmbătă circa 13 Km cu diferență de nivel de aprox 1000 m.

 

Duminică:

Se mută ceasul în noaptea aceea, treceam la ora de iarnă. Nu ne afectează asta, numărăm doar orele de lumină, o ajută puțin pe Ramona care intra în tură la serviciu seara de duminică.

Ceasul sună ora 4:30, punem la foc cafeluța, pregătim bagajul iar la ora 6:45 plecăm la frontale într-o buclă de jumătate de zi cu bagaj ușor, prima destinație fiind Brânele Albului pe care vroiam să ajungem înaintea soarelui. Reușim! Începea să se coloreze binișor orizontul, lunina avea să acopere ușurel întunericul, renunțăm la frontale și înaintăm cu pași mici, așteptăm astrul să ne tragă cu ochiul. O face! Admirăm încă un răsărit superb pe Brânele Albului după care coborâm pe colții de la Casa de Piatră unde facem pauza micului dejun. După ce vizităm arcada naturală Casa de Piatră coborâm la Schitul Pătrunsa apoi continuăm pe curba de nivel pe marcaj CR până la Schitul Pahomie. De acolo din nou urcușul în creastă, marcaj PA, aveam să urcăm 1000 m diferență de nivel până în Șaua Ștevioara în două ore și șapte minute cu o scurtă pauză la Stâna Ștevioara. Partea finală a fost fascinantă, am urcat matematic pe Muchia Frumoasă de unde se deschideau vederi faine asupra împrejurimilor, puteam observa caprele negre printe muchiile care curgeau din creastă. Din Șaua Ștevioara ținem curba de nivel, trecem pe sub Vf Buila și Albu de data asta, coborâm în Curmătura Builei apoi mergem să ne adunăm corturile. Pornim apoi la vale spre mașini cu bagajul mare. Aveam să coborâm pe marcaj BA prin Poaina de la Bulz apoi pe frumoasa vale Otăsău care ne încânta cu culorile ei, o surpriză plăcută de sfârșit de tură. Ne despărțim pe coborârea finală, patru prind viteză pentru a ajunge Ramona la serviciu, restul coborâm ușurel. Ajungem la lumina zilei la mașini.

Aveam să parcurgem duminică circa 23 Km cu diferența de nivel de 1300 m.

Am parcurs în trei zile 53 km și am urcat în total 3700 m diferența de nivel.

Outro:

Și de data asta “ne-o ieșit“, am avut noroc de cea mai bună vreme la care puteam spera. A fost o tură plină de culoare și lumină, atât natura cât și culorile orizontului la orele de început și sfârșit ale zilelor. Mirosul cafeluței de dimineață încă mă mai poartă cu gândul prin Buila, cadrele de pe Muntele Piatra și Albu. Mă gândesc să revenim cât de curând, poate o versiune de iarnă?

Ovidiu Motioc