Toamna în M-ții Vrancei, FLEXTAIL
La sfârsit de octombrie toamna își intră în drepturi, natura îmbracă straiele colorate. Am ales să deschid festivalul culorilor din 2024 în munții sub care dorm balaurii. Nu am plecat la drum cu mâna goală, am avut la dispoziție un set de pompe reîncărcabile, FLEXTAIL Zero Pump, cea mai mică pompă de aer pentru salteluțe gonflabile din lume, cu o greutate de doar 50 de grame!
Munții Vrancei sunt printre cei mai atipici din Carpați, sunt limita estică a curburii cu cea mai mare deschidere de orientare din întreg lanțul Munților Carpați. Structura geologică a întregului areal fac din regiune una cu un grad ridicat de seismicitate activă, potențialul seismic al regiunii putând genera mișcări tectonice intense cu multiple fenomenele geologice conexe activității tectonice: seisme, alunecări de teren, surpări și emanații de gaze.
Se pare că măsurătorile au indicat că anual masivul crește cu circa 0,4-0,5 m, cu variații mai importante în urma seismelor medii și mari, care pot determina creșterea vârfurilor și adâncirea văilor. Procesul adâncirea văilor din Munții Vrancei este unul continuu, în fiecare an văile scufundându-se cu 10-20 de metri !
Sunt zone în munții Vrancei unde mișcarile scoarței se văd la suprafață și vorbesc despre evenimente majore din istoria geologica recentă a regiunii. Liniile de fracturi se văd în peisaj prin versanti golași ori în abrupturi.
De tectonică sau de zvârcolirea balaurilor din adâncurile Munților Vrancei sunt legate și mișcările seismice actuale, frecvente în zona Vrancei. Acestea își au originea în energii degajate de dinamica unor microplăci litosferice ce se conjugă în fundamentul Carpaților Curburii.
Sunt munți cu o întindere medie, în mare parte împăduriți, din care ies piscuri stâncoase pe ici-colo. Ajung la o altitudine maximă de 1.785 m cu Vf Goganu, avem deci în cea mai mare parte zona subalpină cu păduri de foioase și câteva porțiuni cu pâlcuri de brazi și molizi. Acest amănunt îi recomandă pentru turele de toamnă, avem o mare varietate coloristică pe care o întâlnim adesea în acest masiv.
Depărtarea este mare de Cluj așa că am alocat drumeției trei zile și jumătate. Joi după serviciu ne-am urcat în grabă în mașini și ne-am reunit seara într-un camping lângă Cascada Putnei. Cei 23 de participanți sosiți aveau să pornească vineri pe o selecție de trasee, porțiuni marcate și nemarcate, care includeau zonele emblematice din M-ții Vrancei.
Ziua 1, vineri:
Prima parte a zilei aveam să o petrecem prin meandrele Văii Putna, în porțiunea în care ea este înghesuită printre stânci și culmi împădurite. Aveam de parcurs în jur de 8 Km de la cascadă până la intrarea în satul Coza. Pe valea Putnei ne aștepta o porțiune nemarcată în care ne puteam strecura ușor pe urmele unor vechi drumuri sau pe poteci umblate de localnici și animale. Aveam mai multe treceri prin apă și așteptam primele linii de fracturi tectonice vizibile de o parte și alta a văii. Până la Piatra Geamănă am urmat un drum forestier prin pădure apoi am coborât prin poienile de pe vale. Cu anul ăsta secetos și fără ploi recente găsim valea Putna cu apele mici, nu suficient de mici însă pentru a face toate traversările fără descălțare! Au fost necesare cel puțin două descălțări pentru cei mai descurcăreți dintre noi. Pe ce ne apropiam de satul Coza valea avea să se deschidă, găseam poieni din ce în ce mai largi, începeam să zărim dealurile colorate din zonă. Nu mergem prin satul Coza ci urcăm peste Dealul Groapei, Dealul Munceluș și Piscul Gropii. De aici zăream culmile pe care rătăcea Ștefan cel Mare de unul singur după o bătălie cu turcii, atunci își pierduse toată oastea și fu înfrânt! Era epuizat, urcase pe Valea Putna până dăduse peste casa babei Tudora Vrâncioaia. Casa era situată pe culmea din apropierea satului Bârsești.
Legenda spune ca Vrâcioaia avea șapte feciori: Bodea, Spirea, Negrilă, Spulber, Bârsan, Pavel şi Nistor. Cei şapte feciori înalţi ca brazii, spătoşi de nimeni nu le putea sta în cale, au adunat o oaste din rândul ţăranilor din colţurile Vrancei pentru a porni din nou lupta cu otomanii! Au biruit în bătălie, turcii fiind înfrânți de oastea adunată de feciorii Vrâncioaiei. Tinerii aceștia au primit drept răsplată de la Ștefan șapte munți, câte unul pentru fiecare. Numele celor șapte feciori au rămas ca nume a șapte sate din apropiere, în cinstea lor: Bârsești, Bodești, Păulești, Negrilești, Spulber, Nistorești, Spinești.
Deși eram în apropierea acestor sate nu le vizităm de data aceasta, nici casa Vrâncioaiei, aveam planuri cu piscurile Cozei, Creasta Cristianului, Gurguiata și Cheile Tișiței.
Coborâm în valea Cozei unde dăm de marcajul principal la masivului BR. Eram în apropiere de Strâmtura Cozei, porțiune în care se puteau admira din nou liniile de fracturi și relieful modelat de intensele mișcări tectonice. Traseul trece apoi pe culme, începea un urcuș ușurel până la stâna de pe Dealul Doagele apoi urcușul devine mai abrupt. Ținem culmea matematic, după Vf. Plopiș întrând în gol alpin, loc în care își fac apariția molizii prin pădurea dominată de fagi. Ținem culmea pe poteca marcată BR până la Stâna Cârnituri după care continuăm la dreapta, pe curba de nivel pe marcaj PR, până la noul refugiu turistic Vidreni. Suntem norocoși să prindem un firicel de apă pe Valea Geamăna. Amenajăm un ciurgău, ne scapă de commando-ul până la izvoarele de La Uluce. Valea Geamăna este la doar 10-15 min. de Refugiul Vidreni. Ajunși la refugiu ne instalăm, acomodăm, punem pompele FLEXTAIL la umflat, fac treaba rapid, în max. 1 minut umflă fiecare salteluță. Întunericul vine repejor toamna, după lăsarea nopții ne așezăm în jurul unui foc în vatra amenajată lângă refugiu. Vremea a fost bună, un cer senin pe care a fost proiectat un asfințit colorat… dar și răsăritul.
Au fost parcurși vineri circa 24 Km cu 1350 D+.
Ziua 2, sâmbătă:
Am hotărât în ultimul moment să rămânem la refugiul Vidreni, mergem aproape exclusiv cu corturile prin Carpații salbatici. Planul inițial era să ne facem base-campul în Golul Roibului alfat în apropiere, acolo am fi montat corturile. Văzusem câteva poze pe net cu refugiul care m-au ispitit. Am sunat la Salvamont Vrancea pentru verificari preliminare. Am aflat că acest refugiu are o capacitate totală de 50 de locuri iar grupul nostru putea fi găzduit doar în etajul refugiului. Era suficient loc și pentru eventuali alți drumeți. Refugiul este robust și încăpător, convertit în urmă cu trei ani din fosta stână Vidreni. Este curat și primitor, fapt datorat fluxului destul de redus de turiști din M-ții Vrancei. Un localnic ne-a povestit că stâna a fost subiectul unor împărțeli neclare între obști, în cele din urmă obștiile Vidra și Tichiriș punând stâna la dispoziția Salvamont.
Sâmbătă aveam în plan să zburdăm pe muchiile și culmile Cozei, bagajul era mai ușor în ziua a 2-a. Revenim la Stâna Cârnituri după care continuăm urcarea până la Turnurile Cozei. Coborâm apoi în Șaua Geamăna apoi la izvoarele de La Uluce. Urmează o combinație de poteci marcate/nemarcate prin Golul Cozei, după care urmăm drumul prin padure până la ruinele stanei Golici. Urma apoi parcurgerea nemarcată a culmii care leagă vârfurile Cășăria, Cristianul, Coza, Gurguiata. Alternau porțiuni impădurite cu poienițe și porțiuni de gol alpin format de muchii înguste și crenelate. Muchiile nu pun dificultăți tehnice. Este necesară puțină atenție doar la parcurgerea matematică a muchiilor din apropierea Vârfului Gurguiata, fiind posibilă ocolirea acelor porțiuni.
Planul era să prindem asfințitul din Golul Roibului, refugiul Vidreni avea deschidere doar spre răsărit. Rămânem la asfințit după care revenim la refugiu în 15-20 minute.
Au fost parcurși sâmbătă circa 18 Km cu 1.100 D+.
Ziua 3, duminică:
Aveam de condus 5 ore până acasă. Hotarâm să ne trezim cu noaptea în cap, să prindem răsăritul din Golul Roibului. Era cea mai faină panoramă de acolo.
Aveam planificat pentru duminică revenirea la masini, în campingul de la Cascada Putnei, pe traseul din Cheile Tișiței. Aceste chei sunt cel mai important reper turistic din M-ții Vrancei, fiind vizitate anual de zeci de mii de turiști. Este o arie protejată, la fel ca toate porțiunile parcurse în această tură.
Traseul este marcat TR, de la refugiul Vidreni până la Cascada Putnei fiind aproape 18 km. Primii 11 km, porțiunea până la Tunelul Mare, este destul de accidentată și sălbatică, cu treceri prin apă. Din Golul Roibului avem o coborâre cu o înclinație mare până în Valea Cristianu Mic, de-a lungul culmii Gurguiata pe care o urcasem cu o zi înainte. Continuăm pe valea Tișița, traseul fiind bine marcat însă poteca se pierde adesea. Această porțiune se recomandă a fi parcursă doar în sezonul cald, pe vreme rezonabilă, pentru a evita eventuale avalanșe sau viituri.
De la Tunelul Mare traseul se parcurge lejer, urmează 7 km cu terasamente, tunele mai scurte și poduri peste apă, aspectul general devine unul de canion. Își făceau apariția numeroși pereți sau piscuri printre frunzele colorate ale pădurii. Traseul urmează un fost drum forestier dezafectat în urma inundațiilor din anul 2005, care la rândul său a fost construit pe terasamentul unei vechi căi ferate forestiere de la începutul anilor 1900. Sunt printre cele mai lungi chei din Romania care pot fi parcurse lejer, întâlnind o mare varietate a florei. Am avut noroc să îl avem în tură pe Bogdan Hurdu, profesionist care lucrează în cercetarea florei, el ne-a arătat și vorbit despre specia unica- Vulturica Munților Vrancei (Hieracium vranceae Mráz), specie care se regăsește doar în Cheile Tișiței.
După aproape 7 ore ajungem la mașini, asta cu răsărit, pauze și multe poze.
Au fost parcurși duminică circa 18 Km cu 320 m D+. Cele trei zile au însumat 60 km cu 2.770 m D+.
Munții Vrancei se pretează perfect turelor de toamnă, este anotimpul cel mai potrivit.
Uimitoarele pompe FLEXTAIL Zero Pump au avut o misiune prea ușoară în tura aceasta, raportat la potențialul pe care îl au. Am avut cu noi 3 pompe care au umflat lejer salteluțele noastre. Ne-ar fi trebuit vreo 75 de salteluțe pentru a testa limita autonomiei lor. Din testele anterioare am observat ca o reîncărcare poate duce până la 25 de umflări, ceea ce este mai mult decât suficient pentru o tură de aprox. 2 săptămâni cu doi locatari în cort. Punctul lor forte este însă greutatea incredibilă de doar 50 de grame și dimensiunile ultracompacte. Acumulatorul se reînarcă rapid, prin portul USB-C și are doar 650 mAh. Recomand această pompă, este alegerea mea Nr. 1 pentru drumeții sau turele în care îți cari bagajele în spate!
Tura aceasta cere o continuare, vom reveni într-o altă toamnă în M-ții Vrancei, vom trece atunci pe la casa babei Vrâncioaia, prin satele feciorilor ei și vom urca pe alte culmi și vârfuri din curbura Carpaților.
Ovidiu Motioc
galeria foto: https://photos.app.goo.gl/dkFfsodY1LuwjW6n7