Toamna pe Via Transilvanica, Exsteel Engineering
A fost o tură în care a fost vorba despre oameni care fac bine. Am auzit lucruri bune despre traseu și concept astfel că am găsit oportun sfârșitul de toamnă pentru a planifica prima tură oficială CAR pe Via Transilvanica. Traseul nu a fost ales la întâmplare, fiind la prima întâlnire ne-am setat spre M-ții Bârgău, fiind musafiri în frumosul campus al ONG-ului care a dezvoltat proiectul, asociația Tășuleasa Social, situat la mica distanță de Piatra Fantanele și Vf Tășuleasa, zona pasului Tihuța.
Via Transilvanica este un traseu de tipul “Long distance” care însumează 1400 km, de la Putna până la Drobeta Turnu Severin. Conceptul creatorilor a fost de a desena “drumul spre identitatea Transilvaniei”, inspirați de potecile de pelerinaj din Spania sau alte drumuri de anduranță din Statele Unite, India sau din Alpi. “Via” de la noi dorește să atingă din valorile istorice și culturale ale diferitelor zone geografice, parcurgând numeroase localități, multe dintre ele sătuce și cătune pe cale de depopulare, speranța creatorilor fiind aceea de a contribui la dezvoltarea zonelor pe care le parcurge, asemeni altor țări, unde astfel de drumuri au influențat culturi, au format comunități și au atras milioane de turiști. Pentru a-l parcurge fie îți procuri un concediu de câteva săptămâni și îl faci integral, fie în etape, în funcție de numărul de zile libere pe care le ai la dispoziție.
Noi am avut două zile, am ales un circuit pe culmile Bârgăului, de o parte și alta a văii Iliuța, între Piatra Fântânele și Lunca Ilvei. Astfel de ture sunt mai rar planificate în calendarul de drumeții al montaniarzilor din CAR, zona fiind pretabilă pentru MTB sau schi de tură, găsim culmi blânde asemănătoare celor din Apuseni cu drumuri care șerpuiesc printre vârfurile rutunjite, culmi care ajung până la o altitudine maximă de circa 1200 m. Cu toate acestea interesul pentru tură a fost neașteptat de mare, am fi avut în jur de 100 de persoane interesate să vină cu noi, probabil pentru că era una dintre rarisimile ture care le planific la cazare, de obicei avem în dotare cortul, indispensabil prin Carpați. Zic că “am fi avut” pentru că am fost mai puțini, ne-am aliniat noilor măsuri SARS-CoV-2 iar cu mare regret în suflet am fost nevoit să anunț pe cei înscriși că nu ne vor putea însoți decât cei trecuți prin boală sau vaccinați, în limita a 10 persoane care nu locuiesc împreună. Cei ramași s-au împărțit în 3 grupe de câte zece oameni. Am fost nevoit să renunț și la seara de folk din campus, tocmai în ideea de a fi în spiritul și litera legii, oarecum în contextul celor care se întâmplă în jurul nostru.
Vinerea după amiază am început să ne adunam în campusul Tășuleasa, cum am reușit fiecare să ne eliberăm, am găsit prin Bârgău parcă o toamnă ceva mai târzie decât prin alte părți. După o primă seară faină la Tășuleasa ne setăm ceasurile pentru o trezire matinală, la 7 ne prezentăm la dejun iar apoi ne transferăm cu mașinile în Lunca Ilvei, am ales traseul cel mai scurt pe valea Iliuța, l-am făcut cu mașinile în circa 40 de minute. Pe valea Iliuța ne reunim și cu cei care au sosit sâmbătă dimineața iar la ora 9:00 pornim în tură. Începem sâmbătă cu versantul drept al Iliuței, urcăm în culme de Dealul Pițu, culminând cu primul “vârf” Lunca Ilvei la 1028 m altitudine.Ținem apoi culmea pe platoul de gol alpin, ajungem în Poiana Doboșeni apoi Vf Frâului de 1121 m. Facem un popas mai lung în ultima poiană de pe acesta parte, Poiana lui Gălan, după care VT ne coboară pe firul văii Iliuța pe lângă pâraul Gălan. Urcăm circa 1 km pe drumul de pe valea Iliuța după care ne vine ideea de a varia puțin programul zilei și părăsim VT. Urcăm în afara marcajului pe culmea Rățoiului unde găsim un peisaj pitoresc apoi cătunul Dosul Paltinului. Revenim apoi în VT pe drumul care ne duce la Ciosa, porțiune care era planificată în a doua zi. De acolo ținem drumul pe culme până în campus unde am constatat că am parcurs în jur de 20 Km cu o diferență de nivel de 925 m. Seara de sâmbătă avea să fie și mai faină, am fost găzduiți cu multa ospitalitate și mâncare excelentă la Tășuleasa. După cină aveam să stăm în povești, l-am urmărit cu plăcere pe Alin Ușeriu care ne-am prezentat în amănunt proiectul “Via Transilvanica” precum și alte acțiuni mai însemnate derulate de asociația Tășuleasa Social în cei aprox 20 de ani de activitate. Seara se încheie cu un foc de tabăra și cu obsevații astronice, vremea fiind plăcută, inversiune termica cu 6-8 grade iar cerul fără nori.
Duminică dimineața suntem matinali din nou, la ora 7:00 mergem la dejun apoi abordam noul traseu VT (varianta B) care leagă Piatra Fântânele de Lunca Ilvei prin cătunul Ciosa. Nu mergem direct spre Ciosa ci pornim în recuperarea unei porțiuni din varianta A a VT, o ocolisem cu o zi înainte, urcăm până în culmea Dealului Îngrădit apoi abordăm nemarcat și culmea Frumușeaua apoi printre puținele gospodării ale cătunului Frumușeaua. Revenim apoi în VT și drumul de Cioasa pe care îl ținem până la sfârșitul turei.Trecem pe lângă cătunul Dosul Paltinului apoi facem pauza de masă la biserica din Ciosa, acolo era în desfășurare slujba de duminica. În Ciosa sunt locuite în jur de 20 de case iar de la localnici am aflat că formează o comunitate unită cu oameni altruiști. Am observat asta din atitudinea lor față de noi, mi-a amintit de copilăria și vacanțele școlare de la Băișoara când oamenii se salutau pe stradă: am fost întrebați mereu dacă avem nevoie de ceva iar localnicii te salutau chiar și din mașini prin gesturi, adevărați români din cătune și sate din munți care dau “zua bună”. Urmează apoi Poiana Sălișoarei, Poiana Obcinii până la izvorul secat de sub piramida cu Vf Obcinii, o zonă deosebit de pitorească presărată cu case risipite și câteva grajduri pe care le admiram de la înălțime. Trecem apoi pe deasupra satului Ivăneasa după care se deschide partea finală a traseului, Cătuneni și culmea Cotul cel Mare care avea să închie ziua, de pe acel vârf începeam să pierdem altitudine, coborâm de la cei 1120 m spre Lunca Ilvei unde ne așteptau mașinile. Duminică am parcurs 25,5 km cu 705 m diferență de nivel pozitivă, total 45,5 cu aprox 1700 diferența de nivel în cele două zile.
Am încheiat traseul cu impresii pozitive, am parcurs zone pitorești potrivite în decorul de toamnă târzie ce ne recheamă pe VT. Am aflat că pe la mijlocul lui octombrie Christine Thürmer a ajuns la capătul drumului Via Transilvanica și a devenit prima femeie care a parcurs integral cei 1400 de km ai traseului. De asemenea colegii noștri de club Dl Dinu si Marlene Mititeanu au parcurs cu corturile într-o tura particulară o porțiune de 365 km în mai bine de două săptămâni, de la Putna la Sovata. Evident că acești oameni au parcurs traseul pe jos :)
Vom încerca să planificăm regulat în calendarul de activități câte o porțiune din VT iar celor care au mai mult timp la dispoziție le recomandăm a parcurge cât mai mult din traseu, nu vor regreta. Până atunci vă invit să admirați galeria extinsă cu selecția foto de aici din blog, în rezoluție 4k, imaginile vorbesc de la sine și vă vor introduce în peisajul de pe culmile Bârgăului.
Mulțumim Alin Ușeriu și Tășuleasa Social pentru găzduire și companiei Exsteel Engineerig, partenerul din acestă drumeție care a susținut multiple inițiative CAR în 2021.
Exsteel Engineering sunt o echipă de ingineri care are peste 20 de ani experiență în domeniul reductoarelor, pompelor de vid și a altor elemente de transmisii, iubitori de munte !
Ovidiu Motioc.