Toamna prin vestul Făgărașilor

Tura spontană anunțată din scurt doar în grupul intern al CAR-iștilor a adunat un mic grup sprinten dar cu mare poftă de munte. Era la două săptămâni după revenirea din “Făgărașii, mai altfel”, sfârșit de septembrie, încă cu mintea prinsă între acele panorame unice văzute de pe culmi, muchii și custuri. Tura a venit ca o continuare de weekend, a vizat din nou zone sălbatice, mai puțin umblate, aflate în afara marcajelor turistice, din partea de vest, acea parte finală unde părăsim zona alpină iar cumlmile stâncoase încep a fi înlocuite de culmi înierbate, mai domoale, altitudinea scade sub pragul de 2000 m.

Planul inițial de tură era pentru 3 zile, fereastra meteo favorabilă a fost de 2, noi ne-am adaptat traseul pentru două zile în felul următor: urcare în creastă de la Izvorul Florii pe culmea Moașei, urmat de Muntele Miclaușu, apoi căldari sudice și revenire la Izvorul Florii pe Piscul Surului. Cum am plănuit a și ieșit iar traseul pe zile a fost repartizat în felul urmator:

Vineri: ​​​​​​​ne-am întâlnit vineri după amiază la capătul asfaltului care urcă din Avrig pe valea Avrigului, în Gura Jibrii, la biserica din lemn. Șapte participanți ne-am repartizat în două mașini cu care am urcat circa 8 Km de drum forestier până la Izvorul Florii. Cu grijă acest drum poate fi urcat cu mașini cu garda uzuală. De acolo am prins marcajul TA care ne ducea pieptiș până în culmea Moașei  apoi pe culme matematic prin pădure, pe potecă, până la Cabana Suru la care am ajuns pe lumină. La cabana Suru am găsit condiții bune, am fost întâmpinați cu căldura într-un stil original de cabanierul care administrează cabana în ultimii șase ani. Cum îl rugasem din timp să ne pregăteasca și masa a ieșit bine, majoritatea ne-am înscris la pachetul full de 100 lei, include cazare+cină+dejun. A fost o seară faină la Suru, din noul amplasament al cabanei (unde era grajdul măgarilor în trecut) zărindu-se frumos luminile localităților din poale. O cină tradițională unde am primit printre altele o tochitură țărănească cu un ceaun de mămăligă cât masa pe care am taiat-o cu ața, la fel cum procedau bunicii în urmă cu 35 de ani.  Negociem ora dejunului cât mai matinală, dimineața reușim să plecăm în jurul orei 8:30 cred. De la cabana Suru în scurt timp ieșim în gol alpin, ținem culmea matematic până la Monumentul Salvamontiștilor unde facem un mic popas (aveam un salvamontist unul cu noi). Din acel loc se bifurcă două trasee marcate, TR spre stânga, pe curba de nivel până în Curmătura Surului și TA spre dreapta pe sub culmea Moașei până în creastă sub Vf Moașa. Noi ținem culmea matematic așa cum ne-am propus, până pe Vf Moașa. Vf Moasa (2.034 m) și Cocorâciu (2.006 m) sunt primele de peste 2000 m din vestul Făgărașilor. De pe Vf Moașa și apoi de pe Vf Găvanu se zăresc culmile mai blânde care închid creasta Făgărașilor spre vest în valea Oltului.

De pe Vf Găvanu mergem spre sud cu planul de a prinde cel mai arătos pisc care se desprindea din creastă spre sud-est, Muntele Miclăușu. Îl parcurgem în totalitate fiind impresionați de sălbăticia acestuia. Aveam gândul de a prinde o veche potecă ciobănească de la baza acestuia, potecă care străbătea pe rând căldările sudice. Era o zona accidentată cu fețe expuse și o zonă împădurită prin care nu se putea trece. Găsim vechea potecă însă nu pare sa mai umble oameni pe acolo, multe doborâturi iar fosta potecă era utilizată de sălbăticiuni întrucât era singura cale de traversare facilă a văii Suru. Multe urme proaspete de cerbi, mistreți și urși, urma de urs părea chiar de dimineață. Trecem valea Surului unde zărim o potecă care coboară de la stâna din caldarea Surului spre vale, apoi încercăm să căutam din nou poteca ciobănească care ne ducea pe curbă de nivel apoi descendent prin pădure spre valea Budislavu. Nu se zarea această potecă și bineințeles că erau multe doborâturi care ne îngreuna avansul prin pădure așa că alegem să facem o traversare alpină printr-o zona accidentată pe deasupra pădurii în gol alpin. După ce trecem de câteva vâlcele cu stânci trecute pe curba de nivel ajungem în valea Budislavu, ne cucerește cu un peisaj pitoresc. Urcăm pe firul văii printre cascade și începem să evaluăm variantele de traseu, aveam două variante, fie să urcăm în Șaua Galbena și să continuăm prin Căldarea Grohotișului și să grăbim pasul, fie să continuăm urcușul agale spre lacul Budislavu unde să ne montam corturile. Alegem valea și lacul Budislavu, ne cuceriseră! Ajungem la lac în jurul orei 17:30 și ne instalăm corturile acolo, ziua devine tot mai scurtă toamna. Lacul Budislavu era fotogenic iar orientarea văii ne ține la soare până către seară.

Sâmbătă: nu pornim în grabă, aveam un traseu mai scurt de la lacul Budislavu, urcăm pe vâlcelul principal care ne duce în Portița Avrigului. Întâlnim din nou urme proaspete de urs pe petecele de zăpadă, văzusem la lac langa noi, ceea ce ne confirmă din nou densitatea mare urșilor în această zonă de vest a Făgărașilor, chiar și în creastă sau zone de gol alpin.

Mergem apoi pe culme matematic, poteca de creastă BR șerpuiește economic în această porțiune pe sub vârfurile din zonă, Vf Vârtopu Roșu, Budislavu, Suru și Capu Surului. Aș face o mențiune pentru această porțiune referitoare la Curmătura Roșiilor, amplasată deasupra potecii de creastă BR, unul dintre locurile panoramice superbe cu vederi asupra crestei, o mică platformă plană care poate găzdui o mulțime de corturi și poate reprezenta o alternativă cu view pentru camparea la Lacul Avrig, apa fiind la 10-15 minute, deasupra stânii din Căldarea Surului.

Continuăm apoi până pe Vf Capu Surului, acolo lăsăm bagajul și continuăm până pe Vf Suru de pe care se deschid cele mai bune vederi spre vest, se zărește porțiunea de gol alpin rămasă spre vest până în Șaua Corbului și Piscul Stâmbanu. Revenim pe Vf Capu Surului, de acolo începem o coborare superbă pe Piscul Surului, ne oferea din nou vederi unice pe toate direcțiile. După ce coborâm porțiunea de gol alpin a Piscului Surului continuăm pe culme prin pădure până întâlnim o rețea de drumuri de exploatare forestieră, acestea ne conduc într-un final la mașinile de la Izvorul Florii.

La urcarea pe Valea Avrigului am zărit din mașina o pensiune cu o terasa superbă la care revenim după tură la un gulaș, papanași și alte cele. Vă recomand locul din toate punctele de vedere, mâncare și atmosferă super, mergeți la Pensiunea Ghiocelul aflată la asfalt la cățiva km avale de Gura Jibrii.

Pe scurt... cam ăsta a fost un weekend de toamnă prin "neumblate" din vestul Făgărașilor, la anu voi reveni prin această parte, mai am pe listă câteva culmi și văi. 

Ovidiu Motioc.