Tura cu cortul în Făgăraș: Până pe Moldoveanu, cu ocoluri, nori și voie bună

Organizatori: Giulia și Oana
Participanți: 13
Perioada: iulie 2025
Traseu parcurs: Bâlea Lac – Lacul Capra – Fereastra Zmeilor – La Trei Pași de Moarte – Vf. Mircii – Podul Giurgiului – Șaua Podragu – Viștea Mare – Vf. Moldoveanu – campare deasupra Lacului Triunghiular – retur pe același traseu.

 

Când pleci din Cluj sâmbăta dimineața devreme, cu rucsacul mare în spate și harta Făgărașului în gând, e greu să nu ai emoții. Tura propusă inițial cuprindea o porțiune generoasă din creasta Făgărașului (Moldoveanu – Dara – Hârtopul Darei), dar vremea ne-a obligat la adaptare. Așa cum știm, muntele își are propriul plan.
Ajunși în parcarea de la Bâlea, am fost întâmpinați de un plafon gros de nori și o ploaie îndărătnică, care ne-a ținut pe loc vreo două ore.
A fost un start întârziat, dar binevenit – ne-a oferit timp pentru ultimele pregătiri și ceva glume de încălzire.

Când în sfârșit am pornit, prima urcare ne-a pus la treabă. Panta către Lacul Capra nu ne-a lăsat prea mult loc de conversație – doar respirații grele și pași hotărâți. Noroc că, odată ajunși la lac, norii au început să se risipească, iar soarele ne-a zâmbit printre creste.
După zona Lacului Capra am primit și un RO-Alert pentru prezență de urs, dar n-am avut întâlniri apropiate – doar am fost ceva mai atenți.

Drumul a continuat spectaculos, cu pauze de hidratare la izvoarele de pe traseu (Firul Caprei, Podul Giurgiului și, în final, deasupra Lacului Triunghiular).
Am avut momente de admirație în fața marmotelor și caprelor negre.

Trecerea peste "La Trei Pași de Moarte" a fost abordată cu calm și prudență, fără grabă, într-un ritm sigur pentru toată lumea.
Înspre Vf. Mircii ne-a surprins o ploaie mocănească, care, deși nu era prea prietenoasă, nu ne-a descurajat. Atmosfera a rămas una veselă, iar grupul – compact, închegat și atent.

Am continuat spre Podu Giurgiului și apoi Şaua Podragu, cu pași siguri ne îndreptam spre obiectivul principal: Moldoveanu – sus, acolo unde toate se opresc.

Viștea Mare și Vârful Moldoveanu
Urcarea spre Viștea ne-a adus pe un vârf important al Făgărașului, unde ne-am reunit cu toții și ne-am tras sufletul. 
Vântul bătea rece, dar priveliștea era largă și clară. Am profitat de acest moment pentru o pauză binevenită și pentru o reorganizare.

Rucsacurile au rămas acolo, pe Viștea, ca niște santinele cuminți, iar noi, cu pași ușori și inimi ușor accelerate de emoție, am pornit spre Moldoveanu.

Cu fiecare metru urcat, entuziasmul creștea. Simțeam cum ne apropiem de cel mai înalt punct din România și parcă pașii erau din ce în ce mai apăsați, dar și mai hotărâți.
Ajunși pe Vârful Moldoveanu – 2544 m – ne-a întâmpinat liniștea. 
În jurul nostru doar 3-4 persoane, câțiva nori plutind leneș în depărtare, soarele undeva departe pe cer și o priveliște care ne-a oferit zâmbete și un sentiment profund de împlinire.

Pentru unii dintre noi a fost pentru prima dată pe acest vârf, pentru alții – o reîntâlnire mult așteptată. Și ca și cum muntele ar fi vrut să ne răsplătească, în acel moment am fost martorii efectului Gloria – un fenomen optic rar, în care umbra noastră proiectată pe norii din vale era înconjurată de un halou colorat. Un spectacol vizual care a adăugat o notă magică momentului deja special.

Am rămas câteva minute în liniște, admirând culmile Făgărașului care se întindeau în toate direcțiile, apoi am pornit înapoi spre Viștea, zâmbind larg.

A urmat coborârea spre zona de campare deasupra Lacului Triunghiular, unde ne-am instalat corturile pe un platou pentru odihnă.
Vântul s-a jucat puțin cu corturile peste noapte, dar temperatura a fost neașteptat de blândă, perfectă pentru un somn bine meritat.

Duminică, am refăcut traseul spre Bâlea Lac. Deși picioarele începeau să ceară pauză, vremea ne-a motivat să ne bucurăm de fiecare pas.
Zona Balea și tot dimprejur era luminate de soare, iar atmosfera din grup rămânea la fel de bună ca la început.

A fost o tură reușită, cu vreme schimbătoare, efort fizic intens, momente de adaptare, dar și cu multă voie bună, susținere reciprocă, glume, mâncare împărțită și prietenie.
Ne-am mișcat într-un ritm bun, am avut răbdare unii cu alții și ne-am bucurat sincer de experiența trăită împreună.

Ne întoarcem din Făgăraș cu amintiri frumoase, poze cu zâmbete largi, vârfuri cucerite și un sentiment clar: muntele aduce oameni faini împreună.

După tură, i-am încurajat pe participanți să ne împărtășească părerile lor. Am primit, următorul mesaj: