Tura MTB Molhasurile Capatanii - 19.08.2023

În data de 19 august am pornit cu mașina Ioana M, Gabriel O şi subsemnatul, spre Valea Somesului Rece, urmând ca, din punctul intersecţiei drumului de vale cu drumul asfaltat spre Măguri, să începem tura, care ne va urca în golul alpin şi ne va conduce în superbe poieni, ascunzând mici lăculeţe și zone de apa meandrată, numite molhasuri sau tinoave, având caracter de rezervație naturală. Traseul nostru urcă pe Valea Somesului Rece, până la intersecţia cu Valea Irisoara, pe care o vom urca, trecând pe lângă grupul de case omonim și un canton silvic, pentru a ajunge în şaua Tina Bogdanului. După o şedinţă de trail-side fixes, coborâm spre Cantonul Bogdanu şi urcăm spre Vârful Piatra Groşilor (1757 m), bucurându-ne de afinele de pe drum. Odată ajunşi în golul alpin, ocolim pe curba de nivel vârful, admirăm priveliştile spre Muntele Mare, Valea Arieseului şi creastă principală pe care o vom străbate, urmând marcajul banda roşie, şi ne angajăm într-o coborâre susţinută spre Poiana Stedea. Aici, la locul numit Crucea Bătrânei părăsim marcajul de creastă şi ne ghidăm după vechiul marcaj banda galbenă, care ajunge la Cantonul Bogdanu, iar mai departe la Dobrin şi Măguri-Răcătău. Noi însă îl vom urma doar câteva sute de metri, pentru ca apoi să îl părăsim şi să pătrundem într-o poiană, unde găsim Molhasul de la Piatra Calului (denumit informal Molhasul lui Arnold). Doresc să îi aduc mulţumiri domnului Dinu Mititeanu, care m-a informat despre existenţa acestui molhaş deosebit şi mi-a oferit datele necesare şi încurajările, pentru a ajunge la el. Zonele de apă meandrate împreună cu muşchiul umed creează un peisaj deosebit, parcă aparţinând altei lumi. Oferta de afine este bogată, dar încă nu am ajuns la jumătatea turei şi, astfel, reluăm traseul de creastă, urcând în Poiana/Vârful Smidele (1644 m) şi coborând la Poiana Căpăţâna. De la acest nivel ne îndreptăm spre Rezervația Molhasurile Căpăţânii. Comparativ cu Molhasul de la Piatra Calului, acestea prezintă nişte lacuri mai mari şi o colonie mai bogată de Rouă Cerului (Drosera rotundifolia), planta insectivoră endemică, protejate într-o poiană înconjurată de brazi. Apreciem liniştea, aerul curat şi peisajul şi ne continuăm drumul, care ne va purta pe Vârful Balomireasa (1632 m), oferind o perspectivă spectaculoasă atât spre Valea Ariesului, cât şi spre culmea Muntele Mare-Piatra Groşilor, de unde venim. Deoarece ziua se apropie de final, ne angajăm pe ultima (şi cea mai lungă) coborâre a zilei de astăzi, pe sub coliele Zbrou, Letoase, Munțisoru, până la Blajoaia. Urmăm mai departe drumul forestier, de pe Valea Somesului Rece, fotografiind apusul la grupul de colibe Damis, având în fundal Vârful (1670 m). Parcurgem ultima parte a drumului forestier pe întuneric, la lumina farurilor, incheiind în mod frumos şi memorabil o tură complexă în masivul Muntele Mare. Doresc să mai aduc mulţumiri lui Gabriel O, pentru organizarea logistică, precum şi lui Calin N şi Sanda R, cu care am realizat o recunoaştere prealabilă la Mohasul de la Piatra Calului, tură din care voi ataşa, de asemenea, câteva poze.