Tura MTB in Muntii Suhard
Muntii Suhard pentru mine sunt si vor ramane mereu locul cel mai fain de pedalat. Acele drumuri pastorale te imbie la pedalat si te fac sa te simti ca atingi cerul.
Am fost 6 CAR-isti (neelectrici) care au pedalat pe o vreme superba, aprox. 50 de km cu 1300 m dif. pozitiva de nivel.
Unii plecati de vineri, altii de sambata dimineata (mai bine spus cu noaptea in cap), cu destinatia Vatra Dornei. Parcam masinile si nu se face ora 10 ca deja dam drumul la pedale. Cei 13 km pe DN17 trec repede de-a lungul satelor Rosu, Dorna Candrenilor, Dealu Floreni si Podu Cosnei. Din Podu Cosnei facem dreapta lasand in urma toata galagia de pe DN17 si urmam drumul ce urca inspre Pasul Suhard. La prima intersectie dupa ce trecem calea ferata nu o luam spre stanga pe drumul ce duce spre satul Cosna, mergem tot inainte inspre Valea Bancului, cu paraul Bancu in stanga noastra.
Inca nu am scapat de asfalt. Continuam printre case inca 7 km buni pana ce la un moment dat brusc casele dispar si drumul de asfalt devine macadam.
Ca sa urcam inspre creasta Muntilor Suhard, din dreptul unei pastravarii facem dreapta ghidati fiind si de un indicator catre Lacul Icoana si Manastirea Sf. Cruce, care stiam ca sunt in drumul nostru.
De aici si pana sus in creasta avem parte numai de urcare cu ruperi de ritm care iti pun picioarele la lucru. Mai oprim din cand in cand sa ne mai tragem sufletul, sa mai luam apa si sa mai si socializam. Pedala cu pedala si iata ca ajungem sus, in creasta. Priveliste uimitoare cu un cer superb si o adiere de vant numai buna sa ne racoreasca, incinsi fiind de pe urcare.
E timpul sa mancam, asa ca ne intindem merindele: o slana, o ceapa... si alte bunatati. Berea ne lipsea :)
Mai zabovim ce zabovim, apoi incetul cu incetul ne punem iar la pedalat cu directia si destinatia finala Vatra Dornei.
De pe creasta aceleasi privelisti ne insotesc si ne fac sa pedalam cu mai mare bucurie. Suntem sus si ne place; parca nici nu am vrea sa se termine, asa frumos e.
Trecem si pe langa cateva stane, dar avem noroc ca oile sunt coborate deja si scapam de lupta eterna cu cainii.
Pe creasta trecem pe rand pe sub varfurile Faraoane si Ousoru, cand in coborare, cand in urcare, pe aceleasi drumuri parca desprinse din povesti.
Am ajuns in Vatra Dornei dupa o lunga si faina coborare undeva in jurul orei 17.
Ne pregatim de plecare, dar bineinteles, nu inainte de o poveste la o bere si mancare buna la Pensiunea Vânătorul.
Multumim sponsorului nostru, Muntii Nostri, care ne-a oferit cate o harta din colectie si cate un abonament de 3 luni in aplicatia Muntii Nostri.
Au participat: Adina B., Ciprian B., Anca R., Adi T., Marian V. si Adrian H.
Text de Adrian Hogiu
Foto de la toata lumea
