Un Dâmbău acoperit de alb

Duminică, 14 ianuarie, ne-am pus picioarele în mișcare și ne-am adunat 7 ceariști cu chef de drumeție spre cel mai înalt vârf al Munților Trascău. Chiar dacă această ramură a Apusenilor este mai degrabă renumită pentru cheile, peșterile sau platourile carstice, trebuie să existe și un vârf care poartă cea mai înaltă coroană, iar acesta se numește Dâmbău. Cu ai săi 1369 m, el tronează deasupra orașului Zlatna (vechi tărâm aurifer), loc de unde vom începe și termina drumeția noastră de astăzi.

Pornim către Măgura Dudașului, locul unde este așezat, încă din a doua jumătate a anilor 1980, coșul de dispersie a gazelor toxice generate de fosta uzină de prelucrare a cuprului, Ampelum. Astăzi, turnul înalt de 220 m este doar o reminiscență a vremurilor industriale, dar și un bun amplasament pentru celulele de semnal ale rețelelor de telefonie mobilă. Lăsăm în urmă uriașa construcție și ne îndreptăm către vf. Pleșa, mai întâi pe drumul marcat cu TR, iar mai apoi pe un drum ce urcă direct pe acel picior. Avem parte de soare, dar și de un picuț de vânt, așa că stâna ce ne iese în cale este binevenită și profităm de ocazie să luăm și o mică gustare.

Pe măsură ce câștigăm altitudine, peisajul devine din ce în ce mai plin de alb, iar copacii cu ramurile încărcate de chiciură încep să fie în prim planul obiectivelor aparatelor de fotografiat.

În timp ce ne apropiem de platoul de sub vf. Dâmbău, norii se răspândesc printre pietrele de calcar ce astăzi stau înzăpezite. Bâjbâim cumva urcarea pe vârf, unde nu zăbovim prea mult din pricina vântului care ne tot dă de furcă. Facem o poză de grup, iar apoi ne întoarcem până la intersecția cu marcajul PR, pe care îl urmăm până spre refugiul Săruni, unde ne adăpostim în filigoria denumită foarte sugestiv „făgădăul Săruni” pentru a face o scurtă pauză de masă.

Coborârea o alegem pe drumul forestier marcat cu CA, pe care o părăsim în apropierea unei stâne, de unde ne lăsăm către valea Vâltori, în apropierea cătunului cu același nume. Astfel, încheiem, în mai puțin de 6 ore, un traseu ce a însumat aproximativ 17 km și o diferență pozitivă de ~950 m.

Text și foto: Radu Ioanițescu