Vara în vestul Făgărașilor, MERINITO

Vara în vestul Făgărașilor, MERINITO

Această tură am încadrat-o la restanță rămasă din 2021 între turele propuse în cadrul activităților CAR Cluj. Drumețiile planificate prin această parte a Făgărașilor în ultimii ani au inclus mai toate culmile, custurile, muchiile, văile, căldările, atât cele marcate cât și cele nemarcate, aflate în golul alpin, peste pragul celor 2000 m altitudine. Culmea Moașei, Muntele Miclăușu, Piscul Surului, culmea Ciortea-Grohotișului-La Piatra Tăiată-Galbena-Olanu, Custura Ciortea, Boia, Muntele Pitriceaua, Muntele Mâzgavu, Muchia Scărișoara, Muchia Șerbotei, Custura Sărății, Muchia Tunsului, custura Cornul Călțunului-Lespezi, Muchia Laita, Piscul Bâlei.

Planul în mare era de a ajunge în sud, Căldarea Grohotișului, Valea Izvorul Scării și culmea Ciortea-Grohotișului-La Piatra Tăiată-Galbena-Olanu. Au fost pe lista ultimilor ani însă nu s-au aliniat lucrurile să iasă. Cum muntele așteaptă răbdător în același loc se face că anul acesta a ieșit!

La început de august, într-o zi de joi, ne-am dat întâlnire la Cabana Bărcaciu un grup sprinten și cu poftă de Făgăraș, într-o tură de trei zile. Drumul până în Poiana Neamțului este excelent, se poate ajunge în bune condiții cu orice tip de mașina. Am parcat lejer vis-a-vis de pensiunea “Ferma de cerbi” în punctul de vărsare a vaii Varul. De acolo am pornit „la picior” cu bagajul mare pe marcaj CR pana la Cabana Bărcaciu, urmând poteca de vară. Cred că am mers în jur de două ore și jumătate, până la asfințit am reușit să ne adunăm toți. Cabana am găsit-o în stare bună, curată și îngrijită la interior. Nea Petre a fost o gazdă primitoare, am stat "în vorbă" cu el despre munți și întâmplări.     

În prima zi, vineri, aveam în plan să ajungem până în Șaua Galbena, un fain loc panoramic și plat unde pot fi montate în bune condiții o mulțime de corturi. Prima destinație fixată este Lacul Avrig, până acolo urmând traseul PA, pe lângă valea Avrigului, prin căldare, având în prim plan peretele Gârbovei. Nivelul lacului și al păraielor în general era redus, seceta din acest an fiind resimțită și pe munți. Bănuiam că vom găsi izvorul văii Galbena secat iar pentru a evita explorarea căldării Grohotișului în căutarea apei alegem să ne ducem apă pentru seară de la Lacul Avrig, aici fiind ultima sursă de apă certă în traseul propus. Urcăm pe marcajul de creastă BR până în Curmătura de Vest a Gârbovei, de acolo CR până pe Vf Ciortea Est. De pe Vf Ciortea Est urma o lungă incursiune nemarcată prin partea sudică a Făgărașilor, ajungând prin zone marcate abia în a doua parte a zilei următoare. De pe Vf Ciortea Est aveam să ne trezim din vraja peisajelor frumoase, urma o porțiune antrenantă cu pasaje expuse în care era necesară multă atenție, mai ales cu bagajele mari și încărcați cu apă pentru seară. Trecem pe Vf Cioartea Vest apoi urmărim cele două variante de traseu spre Vf Grohotișului. După ce coborâm în șaua dintre vârfuri și ne apropiem de custura care urca spre Vf Grohotișului ne dăm seama că ne așteptau câteva trepte mai serioase a căror escaladare implica elevarea separată a bagajelor așa că alegem să nu trudim pe acolo o ora jumate și păcălim prin nord, trecem pe curba de nivel în partea vestică a Vf Grohotișului și urcăm pe acesta dinspre vest, dus-întors, fără bagaje. De acolo fața sudică începea să se deschidă iar muchiile stâncoase înguste încep să fie înlocuite de fețe largi înierbate. Mergem apoi lejer până pe Vf La Piatra Tăiată urmată de coborârea lină spre Șaua Galbena. Pe ce coboram culmea se deschidea iar în zona Șeii îsi făceau apariția platouri generoase și plane. Ne alegem un loc panoramic dar în același timp ușor ascuns de vânt în care ne montăm corturile. Marian alege bivuacul, nu face rău, începea perioada Perseidelor și chiar au fost o mulțime în acea noapte senină.

Ziua următoare, sâmbătă, explorăm zona Șeii Galbena în căutarea unei vechi poteci ciobănești pe care coborâsem cu un an în urmă de pe Muntele Miclăușu până în Valea Budislavu, atunci îi urmăream traseul abia vizibil cum urca de sub lacul Budislavu spre Șaua Galbena. Zona este accidentată cu multe porțiuni de abrupt în care o astfel de potecă îți facilitează deplasarea iar uneori îți dă chiar certitudinea că poți parcurge acele abrupturi fără echipament tehnic. În trecut poteca turistică de creastă BR urma traseul de iarnă, din Portița Avrigului urca pe custura Ciortea și cele două vârfuri Ciortea, zonă dificilă și pentru munțomani, ciobanii cu cai și măgari urmau poteca sudică prin căldări.

Găsim poteca după care o urmăm pentru o vreme, întâi coborâm în superba Căldare a Grohotișului apoi urcăm pe Muntele Pietriceaua. De acolo ținem culmea până pe Vf Mâzgavu (2.312 m) unde facem o pauză de masă. Coborâm apoi pe Muntele Mâzgavu iar în partea inferioară prindem un fost drum de exploatare forestieră prin padure, coborâm pe valea Topologului, până la o altitudine de circa 1.100 m. Urcam puțin pe drumul forestier de pe Valea Topologului până la confluența cu Valea Izvorul Scării, loc în care reântâlnim marcajul turistic CA. Bariera drumului forestier era deschisă, fapt pentru care încep să își facă apariția grupuri de picnicari ...

Planul de acasă era să campăm în una dintre poienile superioare ale văii Izvorul Scării. Cum se întâmplă de multe ori în viața, planul de acasă nu bate cu cel din teren, pe faina și pitoreasca vale a luat naștere un drum de buldozer care să deservească ultima stână din amonte. Poienile le găsim pline de petrecăreți așa că ne trezim la baza căldării Scării iar de acolo hotarâm să urcăm în creastă, le propun colegilor cel mai bun loc de campare din acea zonă, Căldarea Puha, 15 minute din Șa, chiar lângă izvor. Deși aveam o diferență de nivel de circa 600 m în căldarea Scării, o urcăm destul de rapid așa că ne montam din nou corturile la lumina zilei și așteptăm asfințitul de la frumosul balcon din Căldarea Puha, situat la 2.191 m altitudine.

Părea o seară senină dar cu toate astea noaptea adună ceva nori de ploaie care strică planurile lui Marian de dormit la bivuac, un dușulet îl fugărește în locul din cort alături de Matei.

În ultima zi aveam avans, nu mai trebuia să urcăm în creastă așa că ne plimbăm puțin pe traseul de creastă BR până pe Vf Șerbota. Admirăm Custura Sărății moment în care încep să își facă apariția o mulțime de nori fotogenici. Pornim la vale pe Muchia Șerbota având noroc de vizibilitate pe faina culme deși norii ne însoțeau până la bază. Urmează apoi superba potecă panoramică PR care leagă Cabana Negoiu de Cabana Bărcaciu, o găsim încărcată de zmeuriș și afiniș. Evident că ne hrănim pe săturate, la fel ca și la urcare joi, apoi poposim din nou la Cabana Bărcaciu unde Nea Petre ne face o poză de grup în cele din urmă. Coborâm la mașini apoi ne ducem la un ospăț la Pensiunea Giocelul, situata pe valea Avrigului, un loc pe care vă recomand musai să nu îl omiteți când ajungeți prin zonă, un loc fain cu o gastronomie memorabilă.

Căci veni vorba de gastronomie, tura aceasta a fost „aperitivul” raportat la multitudinea de culmi din Făgăraș și pofta noastră de munte, norocul că la început de septembrie urmează „festinul”, conform obiceiurilor din ultimii ani, șapte zile pe culmi Făgărășene în cadrul „Făgărașii, mai altfel”, tură ajunsă la ediția a 10-a.

Ovidiu Motioc