Weekend în Călimani: Apus pe Vârful Ruscii

Story by Roxi R. and Oana M.

Ziua 1 – Lunca Bradului → Vf. Tihu → Vf. Ruscii → Campare

11 CAR-iști au pornit sâmbătă de dimineață, cu mașinile, înspre Lunca Bradului, punctul de pornire al turei noastre. Și cum spune vorba: „Orice lucru bine făcut începe cu o pauză”, ne-am oprit la punctul Salvamont, fiind întâmpinați cu căldură de un prieten CAR-ist, unde am stabilit ultimele detalii organizatorice, alături de un ceai cald. Ulterior am mai înaintat puțin, lăsându-ne ghidați de susurul Ilvei până am ajuns în punctul în care am lăsat mașinile.

La ora 12 am început în forță urcarea, cu vreme bună și soare numai cât să te facă să apreciezi umbra răcoroasă a pădurii. Ne așteptau 9 km, cu o diferență de nivel de 1058 m.

Întrucât ritmul grupului a fost alert și timp era destul, ne-am putut bucura, într-o poiană, de o masă în tihnă, la umbra unui brad răzleț.

Cu rezervoarele de energie pline, ne-am avântat pe Valea Tihului, ghidați de Tihul Ilvei, spre urcarea care ne ducea la altitudinea de 1799 m. Am ajuns pe Vf. Tihu, unde am fost contrariați de lipsa unui metru 😄. Priveliștea ni s-a deschis, dezvăluind vârfurile din zonă, sporindu-ne pofta pentru traseul din ziua ce avea să vină. Am revenit de pe vârf la traseu, cu o urcare mai domoală, ce avea să ne conducă înspre Vf. Ruscii, căutând un izvor, ce parcă nu se mai arăta. După ce-am dat de izvor, puțin a mai fost până ni s-a arătat Vârful Ruscii, la altitudinea de 1913 m, cu Poiana Ruscii și al ei refugiu.

Odată ajunși la locul de campare și cu corturile instalate, spiritele s-au destins la o masă copioasă, cu degustare de soiuri fine de slănină. Și cum ne îndeletniceam noi acolo, apusul își începuse deja spectacolul cromatic, așa că am lăsat tot ce făceam și parcă timpul s-a oprit în loc, până ce-am putut cuprinde cu toată ființa frumusețea nemărginită a munților scăldați în valuri de apus. Unii ar spune chiar: „Top 3 apusuri pe care le-am văzut până acum.”

Și revenind la corturile noastre, am încins un joc de cărți, iar discuțiile literare ne-au întreținut până târziu, vizitați fiind și de o vulpe mai mult decât curioasă. Voia și ea la degustare! Sau la poezie, oare?!

Ziua 2 – Campare → Vf. Pietrosul Călimanilor → Vf. Negoiu Unguresc → Lunca Bradului

Ne-am trezit de dimineață cu soarele pe noi și ne-am petrecut-o în tihnă până la ora 10, când am lăsat poiana și refugiul în spate, înaintând spre Vf. Pietrosul Călimanilor, mângâiați de vânt și pieptănați de jnepenii înalți. Ne așteptau 21 km, cu 343 m diferență de nivel, cu rucsacii încă grei, dar cu care ne-am mai obișnuit din ziua precedentă. Am avut parte de o coborâre prietenoasă, dar și de urcări care să ne facă să simțim ritmul muntelui și să ne amintească de ce îl iubim așa mult ❤️.

Pietrosul Călimanilor, ornat cu andezit, ne-a liniștit mintea cu al lui contor fix de 2100 m, alintându-ne pletele-n vânt și oferindu-ne o priveliște de 360°. Peisajul era minunat oriunde ne uitam în zare. Ne-am tras sufletul până ne-am regrupat, dar ne-am și pozat, fiind cu ochii când spre Rodnei, când spre punctul de campare din care porniserăm de dimineață, când spre Făgărașii cei îndepărtați. Ne aștepta Negoiul Unguresc, așa că am mers doar să-l salutăm scurt și să-l anunțăm că ne grăbim la masă. Am observat în treacăt și fosta exploatare de sulf de pe vârful Negoiu Românesc.

O coborâre pietroasă părea că nu se mai termină, dar steagul gecilor colorate, „tricoloric”, întâmplător, al CAR-istelor mai rapide (sau mai înfometate😊), văzut de la depărtare, ne-a dat avânt. Masa generoasă, dar mai ales iarba moale, ne-au primit cu drag și ne-au găzduit în pauza „mare”.

De aici ne aștepta un drum lung de aproximativ 10 km, în care am avut timp să povestim în tihnă și să ignorăm rucsacii care deveneau parcă tot mai grei. Ilva cea revigorantă ne-a răcorit picioarele de mai multe ori, că doar v-am zis că ne-am apucat de povești și am ignorat lunca verde și lină, alegând răcoarea apei, cu bocanci sau fără, fiecare după bunul „plac”. Valea Ilvei cea lungă și drumul forestier ne-au condus la mașini, unde, zărindu-le, se auzi un chicotit vesel🤭, atât interior, cât și exterior. Am urcat în mașini cu gândul la păstrăvul ăla bun ce ne aștepta, care, în final, a fost o shaorma pe cinste. 

Și am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Pe cai, că se filmează!